Metode de supraviețuire într-un callcenter

Dragi băieței și fetițe sunt eu, Dinu și astăzi vom vorbi despre piața job-urilor din România, despre faptul că aveți rate la BRD, Raiffeisen și BCR, despre întreținerea neplătită la timp și facturile amânate, despre concediul care depinde de colegul de birou, despre dorul vostru de mare datând din 2009, despre tastaturi lipicioase și despre cât de tare v-ați săturat de programul de la serviciu, de colegele nasoale și de șefii nefutuți.  

Într-un cuvânt, eu, Dinu, vă voi explica cum stă treaba cu munca într-un callcenter.

În viața fiecărui om care se laudă cu un 7 în diploma de bac, vine un moment când obosește să mai fie șomer  sau băiatul cu pizza și alege un loc de muncă decent și de viitor. Tot ce trebuie să știi e limbi pentru că toată lumea vrea limbi.

Limbile

Fie că știi scoțiană, klingoniană, baltineză sau hindusă, un callcenter care se respectă te va angaja din prima. Cu cât dai mai multe limbi, cu atât mai mult ai mai multe șanse de promovare.  De exemplu, pentru a deveni supervizor sau șef de sală, trebuie să ai experiență de vreun an în limbi. De asemenea, vei exersa plecatul de cap și pupatul adânc în cur, asta ca să nu te plângi că nu practici nici un sport.

Dacă nu ești expert în chestiile de mai sus, vei rămâne revoltat și umil vreo 5-6-7 ani și te vei regăsi în chestiile de mai jos.

Colegii 

Dacă ți-ai imaginat vreodată că vei lucra împreună cu încă 20 de inși într-un birou cât sufrageria ta ești foarte aproape de adevăr. Vei lucra într-un birou cam cât două sufragerii, împreună cu 152 de inși și vei împărți totul cu ei. Mai ales baia, formată din 3 bude, iar dacă vrei căcuț sau pișuț va trebui să aștepți sau să suporți mirosul de colon stresat de șaorma cu fasole și porumb de la colegu'.

De aia NU E RECOMANDAT SĂ MÂNÂNCI SAU SĂ CONSUMI LICHIDE. Vei rămâne frecvent fără hârtie igienică și te vei șterge la fofo cu biletul de autobuz necompostat. Adică un pipi te va costa mai rău ca buda din autogara privatizată din Constanța.

Dacă aveți băi unisex sau dacă ai avut ghinionul să te naști fetiță, trebuie să-ți intre în cap că în fiecare zi a lunii o femeie din firmă va fi pe stop și nu va fi implinită dacă nu-și va lăsa secrețiile pe capac, sub capac, colac, pereți și poate tavan pentru că e o țară liberă și fiecare are un stil liber de a face pipi.

Clanța va fi în permanență lipiciosă, colacul va fi în permanență cald (bucile tale se vor atinge colegial de sute de buci străine), vei auzi noi și interesante variante de pârț și vei învăța să-ți deosebești colegii în funcție de asta, iar pauza ta de masă va fi în același timp cu a lor. 
Vei învăța să recunoști octavele și să deosebești un pârț obișnuit de unul profesionist.

Sala de mese

Sala de mese este un spațiu pe care vei fi nevoit să-l împarți cu 152 de inși.

Partea bună e că există.

Partea proastă e că la fiecare 10 de secunde ți se spune poftă bună și înveți cum să înghiți mâncare nemestecată. Adică vei învăța cum să faci ulcer.

Partea și mai proastă e că individul cu pârțul pe octave te invită să guști din musacaua lui. Și nu refuzi, că așa e politicos și colegial. Că, până la urmă, ce treabă are musacaua cu prefectura. Vor mânca pește clocotit la microunde. Și ceapă albă cu ceapă roșie. După care vor ofta lângă tine discutând despre zodii, termopane, Bianca Drăgușanu și alte câcaturi. Vor mânca împreună brânză și vor râde cu brânza în gură. Și vor strănuta eliminând brânza din gură. Și e momentul în care ai să vezi că are prânzul de ieri înfipt în carie. Undeva, sus, pe dreapta.

Și ar fi frumos și curat ca lumea să mănânce iaurt și cartofi prăjiți, mere și pizza. Dar nu. Vor exista mereu acei 98 de colegi care vor mânca chestii neidentificate culinar din borcane lipicioase care miros dubios. Și, la desert, vor bea lichide anti constipație și pro dietă și vor folosi cel trei bude după. Și tu vei învăța să stai la coadă deși l-au împușcat pe Ceaușescu în 89.

Uniforma

În prima săptămână vei fi nou, singur și speriat. Orice câcat ți se va părea important, mai ales ținuta și conduita, unghiuțele și batistuța.

Pentru băieței : în prima săptămână vei purta cămașa aia bună, călcată la dungă și pantalonii buni, asortați la o mapa/diplomat în care nu ai decât aer dar dă bine. După nici o lună vei sfârși în șlapi și tricou, vei discuta meci și vei râgâi berea de ieri.

Pentru fetițe: la început vei fi confundată cu tipa aia classy care lucrează la ambasadă. După nici o lună vei purta colanții de alaltăieri cu balerini, vei avea părul lipicios, vei discuta pempărși și rate.

Aerul

Aerul este condiționat de cantitatea de transpirație eliminată de subrațul colegului din dreapta, de cât de repede tastează și de cât de mult se agită.

Aerul condiționat real va stârni certuri, controverse, căsătorii și divorțuri.

Mulți se vor sufoca în martie fără aer condiționat pe rece. Te vei întreba mereu dacă i-a fătat mă-sa cu aerul condiționat în căruță din 1982 sau dacă la ei, la Pechea, au aceleași pretenții futu-i în gură de țărani navetiști.

Alții vor fi terorizați la deschiderea geamurilor. Că îi trage la măsele, ovare și colon. De aia vor purta batice și fular în iulie, trei perechi de șosete și se vor plânge de cistită și abces. Că ești inuman deschizând geamul, că la caria lor nu te gândești.

Și mai sunt și ăia care se coc. Transpiră. Supurează. Purulează. Din septembrie până-n mai vor 45 de grade pe cald într-un spațiu căt două sufragerii. Reminescențe cu Ion, Ana și soba.

Programul

Prima chestie care te atrage la un callcenter este PROGRAMUL FLEXIBIL. Adică 8 ore în intervale orare cât mai bizare încât să-ți fută toată ziua, sănătatea și relațiile interumane. 
Deosebit de flexibil este programul matinal de tipul 10-18 sau 11-19 la care se mai adaugă încă două ore la insistențele/amenințările supervizorului direct, ceea ce este perfect pentru că ajungi acasă în jur de ora 23. Ai timp de alergat după ultimul maxi taxi și spălat pe dinți înainte de culcare.

Intervalul 16-24 este și mai hazliu. Când ajung tu, pleacă restul. Vei fi în contact direct cu mirosul de scaun pe care s-a stat 8 ore, tastatura uleioasă și șervețelele uitate de lângă ea. Folosite. Muci, gumă, fire de păr și unghii.

Concediul tău va depinde de concediul celorlalți, ziua ta va depinde de noaptea supervizorului, ziua ta va fi futută dacă el e nefutut.

Femeile din firmă

Majoritatea sunt grase,unsuroase, haine și urâte și vei recunoaște mereu scaunul pe care a stat o femeie. E dezaxat, bătucit,puturos  și aplatizat la fel ca bucile ei care mustesc pe scaunul ăla timp de 8 ore. 
Nu vor face sport pe motiv de timp și oboseală, în schimb, vor dezvolta un cult al datului cu cremă de mâini la muncă. La fel de grijulie va fi și cu manichiura, tot la muncă. La fel cu scaunul, vei recunoaște mouse-ul unei femei. Ud, lipicios, unsuros, asezonat cu dungi de chestii acumulate sub unghii.

Bucuriile principale pentru o femeie tip callcenter sunt nunta, botezul și petrecerea firmei unde se vor îmbăta ca vitele și vor pune poze vesele pe facebook. 
Se vor felicita între ele la orice nuntă, botez și poză de facebook care conține amănunte din viața lor inutilă.

Scopul principal e să-și discute viețile, cantitatea de șosete nespălate și de ce nu le mai fute Gicu. După ce termină cu Gicu vor ajunge la tine că tu n-ai șosete de spălat și nici un Gicu care să te bată.

Bărbații din firmă

Foarte puțin diferiți de femeile din firmă, te vor remarca ca pizdă nouă. Îți vor face avansuri subtile. Veți fuma împreună, veți mânca înmpreună, ți se vor confesa.  Te vor educa în ale sistemului, își vor exprima revolta, îți vor da sfaturi și se vor freca în secret cu gândul la tine.

Odată cu învechirea ta în firmă, nu îi vei diferenția de femei. Vor purta borsete-poșete în care vor ține pachetul și ziarul. Vor fi bătrâni și blazați la 30 de ani, vor mânca chestii urâte din borcane urâte gătite de femeile lor urâte, vor spune glume porcoase ca să-și reînvie masculinitatea și vor comenta meciul cu un aer de pensionar senil.

Salariul

Salariul îți va fi prezentat ca atractiv. Și este. Atracția principala este exact ca aia din parcul de distracții când ai 30 de ani, adică - medie. Mediu pe economie. Vei fi educat să păstrezi o confidențialitate aproape paranoică în legătură cu cele 12 milioane. Ți se va promite un bonus, o promovare și multiple posibilități de a crește. În realitate îți va crește curul pe scaun și nervii în scoarța cerebrală.

Dragi băieței și fetițe, vă veți minți că munca de birou e una intelectuală. Nu e. Și macacii, rudele noastre distante pot apăsa taste.

Vă veți mândri cu câcaturi inutile, vă veți minți -că e o chestie provizorie, -că nu există ceva mai bun, veți slugări pe bani puțini și nervi mulți, iar la 35 de ani veți fi înlocuiți cu alte drone mai tinere și mai energice. Veți fi miopi, cardiaci și cu curul mare. Vă veți dori să fi fost mineri sau sudori că măcar ăia îs slabi și plătiți bine. Și au pensie de tineri. 

Voi veți avea prieteni dintre colegii cu curul mare. Și prieteni care miros a vomă de copil mic. Distracția principală va fi eurovizion și noră pentru cuscră de Andreea Marin.

Și, ajunși la 45 de ani, urâți, bătrâni, cu rate și fără job vă veți întreba : băi, oare de ce nu l-am ascultat pe Dinu? 

De ce, cu 2 facultăți, 3 limbi străine, 4 diplome și 5 atestate nu m-am făcut miner?

Share on Facebook

13 Tipuri de oameni pe Facebook

1. Ruda Inutilă. Sau Mamaia

Ruda inutilă sau Mamaia nu e musai o individă trecută de 60 de ani, senilă, singură, lăsată dezlegată și cu conexiune la net. Oscilează între 30 de ani și moarte și e irelevant pentru ea că internetul există de decenii iar Facebook-ul a fost lansat prin 2004, era noastră.   

La fel de irelevantă e pentru ea și discreția. 

Te va descoperi pe Facebook și va formula un status public și imbecil pe wall-ul tău în care se bucură și-ți turuie despre unchi răposați, nunta lui Miță și botezul lui Ghiță la care ai lipsit pentru că dădeai BAC-ul. 

Pe urmă te va întreba dacă ai luat BAC-ul în 2004 și cu cât. Își va răspunde singură căăă normal că l-ai luat, că doar ești fată deșteaptă și frumoasă, cu mă-ta semeni și automat și cu ea pentru că ea e sora unchiului lui Tase, care e bunicul mă-tii. 
Da, ruda inutilă care tocmai a scăpat din beci.

Plus că îți va comenta la fiecare poză cu ”ce mare și frumoasă te-ai făcut,îți mai amintești când te jucai pe țâța mea cu mașinuța?”. Da, la poza ta de absolvire.

2. Oamenii care NU VĂD BINE ȘI ȚIPĂ PENTRU CĂ NU VĂD BINE

Fiecare dintre noi a cunoscut unul din ăsta. Are păreri multe, sentimente multe, simțul dreptății mai întins ca un elastic de la chiloți, se luptă, se zbate, răcnește a independență, transpiră și tremură în legătură cu religia, maidanezii, dumnezeu, chimicalele din porumb, homosexualii, mc donald, drepturile femeilor din Uganda și încrețiturile nesalvate de pe pieile elefanților.
VA SCRIE CU MAJUSCULE CA SĂ ÎNTELEGI DREPTATEA, SOLIDARITATEA, BUNA CREDINȚĂ ȘI DREPTUL STRĂMOȘESC, DE LA RÎM NE TRAGEM, TOTUL E O CONSPIRAȚIE MONDIALĂ, DE AIA AM MURIT NOI LA REVOLUȚIE, JOS PONTA, SABINA PUI DE DAC,NE PLEACĂ MEDICII ÎN SUA, URSS NE VA BOMBARDA CURÂND, TRĂIASCĂ REGELE, BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC! Da, ăia.

3. Individul care discută BAC-ul din 2014

Proaspăt absolvent de facultate, proaspăt șomer sau etern revoluționar, individul care discută BAC-ul va fi amuzat, contrariat, panicat, revoltat de rata de promovare, perlele elevilor și fiul lui Firea care a luat 2. Va avea întrebări existențiale în legătură cu viitorul românilor, va răcni din răsputeri despre promovarea prostiei, va acuza cadrele didactice și va pune filmulețe amuzante pentru oligofreni cu oligofreni la bacalaureat. Pe urmă va leșina și va lua calciu. Revenit spectacular, va diseca proba la română și va discuta deosebit de stâlcit gramatical faptul că el și-a luat examenele cu brio în 2010. Elevi e proști orce om normal lacap iș-i ia bacu mue ponta.#josguvernu

3. Mămica eroină care vrea să nască mereu

Specie eternă pe Facebook, mămica eroină se face remarcată prin ovare funcționale, dragoste, minune, diminutive, scutece și spălat de scutece și job mândru. Doar e mămică fulltime. Tot fulltime te intoxică cu poze pe oliță, pe căcuță și în băiță după căcuță. E sursa directă a diabetului și e veselă că a născut. Dă sfaturi altor viitoare mămici despre perineu, forceps și cezariană, scurgerile din cordonul ombilical și mirosul placentei. Pe urmă își urează sarcină ușoară între ele, își complimenteză odraslele vinete, crețe și urâte și te acuză de frustrare și invidie pentru că tu nu vrei să naști. La naiba. Ești o frustrată relaxată care încape într-o rochie minusculă, are un motan și își petrece weekendurile la piscină. Și concediile.Cu cockail-uri. Frustrato. Îți vor servi eternul argument neaoș cu ” vei avea tu copilul tău și te vei schimba, o să vezi ”. Nu miroși a urină de copil mic, nu stai la coadă la pempărși și nu dai bani pe biberoane. Plus că nu-ți dorești plozi. Frustrată ce ești. Invidioaso. 

 

4. Oamenii cu pisici

Mie îmi plac pisicile dar voi încerca să fiu obiectiv. Oamenii cu pisici sunt de câcat și aici nu e vorba de cele 5001 de poze cu pisici puse pe Facebook în fiecare zi. Nici de atitudinea boemă și relaxată pe care o afișează. Nici de faptul că orice urare de la mulți ani din partea lor vine la pachet cu o poză cu o pisică cu coif. Nici de faptul că pescuiesc motanul bătăuș din fața blocului,care a spart cinci cartiere în trei ani și îl prezintă pe Facebook ca ”Mișu, suflețel pentru adopție, educat la litieră”. Nici de faptul că se isterizează prin citate motivaționale cu pisica mea-casa-mea-am păr pe canapea-deci nu sta. Nimic din toate astea.

Am înțeles că ai o pisică. De la primele 200 de poze din martie 2010.

Oamenii obsedați de pisici sunt de câcat.

5. Oamenii cu fotbal și Simona Halep
 

Cinci la unu. Șase la doi. Naționalism sportiv. 
Suntem mândri că suntem români. 
Oleee ole ole oleee. Grecia sau Olanda?  Hai Germania.  
Simona și-a luxat țâța dreaptă.
Gooooooooool! 
Repost. Repost. Repost. 
Pariu. Pariu. Pariu.
Mori.

6.Oamenii de care ai uitat dar ei nu te mai uită

Știu totul despre tine. Fiecare like dat, fiecare melodie postată, fiecare check-in. Un citat trist înseamă că ești tristă.Probabil ești certată.Probabil te-ai despărțit. Probleme în dragoste. Aaa uite că asculți recviemul lui Mozart. Probabil porți doliu. Sau nu. Da ' clar ești suferindă.

Ascunși în straturile lugubre ale internetului, nepăsători la suprafață, indiferenți și reci ca Luceafărul la proba de română, EI ȘTIU. Ei sunt acolo. Ei știu mai bine ca tine ce se întâmplă. Într-un final îți vor da un mesaj dramatic de incert prin care te anunță că EI ȘTIU ce se întâmplă cu tine și care a fost motivul pentru care ascultai ieri recviem. Ahaaa.

7. Cuplurile cu profil comun

În categoria asta intră miresici, proaspete mămici cu proaspete burtici, proaspete logodici și alte surse de cancer. Îi recunoaștem după poza de profil cap în cap, el cu ea zâmbind retard și după numele de Gigel și Alina Icsulescu. Desigur, sunt și cuplurile artistice, care au la poza de profil pe Alina-miresică cu voal tremurând în biserică. 
De cele mai multe ori, profilul e făcut de ea, pentru că scopul ei în viață a fost mereu rochia de mireasă, cratița și proaspăta minune care va lovi cu piciorușele-i mici în ovarul ei drept.

Vor comenta la comun,vor vorbi la plural, vor pune poze comune și se vor despărți pentru că Alina nu va ști de ce are friend request de la Adina. Adică, boule, porcule, cine dreacu e ADINA? Te fuți cu Adina? Doar ai cont comun cu Alina!

8. Citatele inspiraționale

Ăștia sunt cei mai agresivi. Te anunță zilnic că nu le pasă, că nu contează, că ei merg înainte, că NIMIC NU ÎI POATE OPRI, că Dalai Lama, că viața, că fericirea, că șacra, că mantra, că karma, că binele, că răul, că egoismul și că nu contează că tu îi bârfești pe la spate pentru că ei sunt muuult în fața ta. Privind aceste citate mă întreb mereu : CINE PULA MEA E ĂSTA ȘI CE DRACU VREA DE LA MINE?

 

9. Ateii revoluționari de Facebook

Iar tre să fiu obiectiv. Nici eu nu cred în ficțiune biblică da` ăștia chiar au timp, în pula mea. Au pagini, au site-uri, au argumente repetitive, citesc zilnic biblia, știu citate de 50 de rânduri și le combat. Se agită, se inflamează, sunt șomeri sau ceva. Se iau de orice câcat religios, diseacă orice câcat religios, pun poze cu BOR, aduc umorul în stadiul de plictiseală repetitivă, fac corelații între religie și Fâșia Gaza, între religie și fotbal, între religie și eurovizion. Bă. Ajunge. Dacă unul e atât de retard încât să slujească biblia, unicornii și cristoșii, n-ai cum să-l schimbi, nu pe Facebook.

10. Ăia care sunt mereu în concediu

Eu aveam impresia că ăștia ori îs curve de lux ori au părinți bogați. Dar lucrau cândva cu mine și se zgârceau la o șaormă mică atunci când comandam mâncare la muncă. 

Și sunt genul care se apleacă dacă au scăpat 1 ban pe jos. Și discută despre rate la gresie. Și își cumpăra haine noi doar de black friday. 

Dar, din februarie până-n decembrie sunt în sinaia, tușnad, mânăstiri din nordul moldovei, cimitirul hazliu,bucurești cu check in twice, se fut romantic în vamă, cu familionul în mamaia,pe skiuri pe cota 6000@everest, scuba diving prin hawaii și vai ce plouă în londra.

11. Individul care suferă 

Poate fi un el sau o ea, n-are importanță. Ideea e că suferă. Nu știm de ce, nu contează de ce, nu are nici cancer, nici nu i-a murit cumnatul. El doar suferă. Prin melodii, status-uri, citate, devine puternic, pe urmă, brusc, devine slab și inutil ( vezi nr.8 ). E genul care se răzbună des și lunar. Își închide Facebookul și îl deschide iar pentru că nu poate suferi decât public. Verișoara de unchi vitreg a soacrei de-a doua s-a operat de apendicită? VA SUFERI! Război în Ucraina? VA SUFERI! Nu-i răspunzi în 5 minute la mesaj?!?! VA SUFERI ȘI MAI TARE. Și, da, atunci nimic nu-l va opri să recurgă la acțiuni necugetate și să-și închidă pentru 3 ore Facebook-ul. 

12. Oamenii care se trezesc veseli - dimineața la 6

Fiecare dintre noi are unul din ăsta. Fie că e 5 sau 8 dimineața el e mereu acolo. Dacă te bunghește on line va fi fericit. Dacă te bunghește on line nu ai scăpare. ( Nu știu cum se face că mereu știe când ești pe Facebook deși ai setări de invizibilitate) În sinea mea, M-AM SĂTURAT SĂ ÎMI CIRIPEASCĂ CÂCATURI INUTILE LA 8 DIMINEAȚA CÂND ÎNCĂ SUNT LA CAFEA ȘI NU AM CHEF SĂ VORBESC CU NIMENI PENTRU CĂ ÎNCĂ DORM ÎN PULA MEA. Dar e un dulce. Deși nu intri pe el, el va intra pe tine. MEREU. Îți va spune zilnic bună dimineața, îți va ura să ai o zi bună și frumoasă, indiferent că apocalipsa e în toi sau faci chimioterapie, va fi acolo pentru tine când nu ai chef de nimeni și de nimic, va fi vesel și zglobiu și extrem de matinal și vei ajunge la concluzia că individul ăsta NU DOARME NICIODATĂ ȘI ȘI-A FĂCUT CONT SPECIAL CA SĂ TE AGASEZE CU VESELII LA ORA 8. Și îți va spune și noapte bună. Mereu. Cling Cling.

13.  Bețivul recidivist

Un vesel exemplu e un individ care mi-e drag, mi-e cunoscut și care are impresii de celebritate gălățeană. Desigur, și Vasluiul are celebritățile sale dar individul din povestea noastră e deosebit de special. 

În medie, 20 de zile pe lună le tace, pentru că e deșteptățel, tăcut, timid și  respectabil. 

În restul de 10 zile, implicit weekend-uri, va abera în damf de tărie despre copilăria pierdută, mama, nașu și cățaua, va descrie cum era cândva și ce nu a fost - nu va fi, va umple newsfeed-ul cu muzică, descrieri și melancolisme ușor revoluționare, se va zbate-n berea proprie și alți retarzi proaspăt alcoolizați vor intra în discuție.

Va trimite mesaje, va pune poze cu el în pula goală și se va răscula împotriva sistemului.

A doua zi, va intra pe Facebook să vadă ce s-a întâmplat cu el noaptea trecută. Rușinat.

Acestea fiind spuse, dragi băieței și fetițe, vă urează Dinu o zi de luni cât mai lungă și mai grea și nu uitați: Dinu stă acasă și își bate joc de viețile voatre muncitorești. poop doolke.

Share on Facebook

Nu-mi plac copiii

Nu-mi plac copiii. Nu-mi plac copiii mici, nu-mi plac copiii mari, nu-mi plac copiii urâți, frumoși, copiii cu ochelari, strâmbi, creți, fără păr, roșcați, nu-mi plac copiii cu cancer, nu-mi plac copiii fără cancer, ăia cu sindromul Down, ăia autiști, ăia care-și pierd dinții, ăia care se scobesc obsesiv compulsiv în nas, ăia care urlă, ăia care repetă chestii, ăia care întreabă chestii, ăia care vorbesc TARE, ăia care tac, ăia plini de viață, ăia morți. 

Nu-mi plac copiii.

Nu-mi plac și nu simt să fac ceva în legătură cu asta. Nu-i găsesc utili sau interesanți. Nu-i găsesc fascinanți sau inteligenți. Nu-mi pasă dacă aleargă și cad cu botul în bordură, nu-mi pasă dacă îi cheamă Mario, Luigi sau Dragon Ball, nu-mi pasă dacă oftic oamenii cu faptul că nu-mi pasă.

Nu-i vreau în preajma mea. Nu-i vreau pe internetul meu, nu mai vreau să-mi invadeze spațiul și buna dispoziție post alcoolică cu poze urâte. Nu pricep albumele întregi cu copilul. Nu pricep cele 614235236+5 de mii de albume cu copilul. Nu e fantastic faptul că doarme, mănâncă și se cacă.

Copiii sunt urâți. Da, chiar și copilul tău e urât. Extraordinar de urât. Ai impresia că e frumos pentru că e al tău și pentru că ai fost lobotomizată când ai fătat. E prost, e hâd și e nefolositor. Și miroase ciudat pentru că asta fac copiii, miros ciudat și au degete lipicioase. Pentru că și le bagă în cur și pe urmă, în gură. 

Nu e inteligent, nu e sclipitor, spune mamacaca repetitiv pentru că TU repeți mamacaca ca să-i dezvolți vocabularul, nu pentru că e inteligent. Nu e gingaș, îngeraș, comoară, e doar omul în forma lui de animal mic.

Nu merge argumentul cu copiii mei pentru că, dacă aș avea unul, ar fi urât, bălos și prost, iar eu aș recunoaște că e urât, bălos și prost și l-aș crește-n beci până n-ar mai fi copil. Abia atunci ne-am putea înțelege.

N-ar trebui să dau bani pe câcaturi de copil, să nu mai fumez iarbă, sau să-mi strice concediul. Aș fi fericit, adică cum sunt acum. Extrem de fericit. Pentru că mă trezesc când vreau, beau bere la cafea, umblu prin casă în pula goală și pun piedică băiețeilor care vin de la grădiniță. 

Iar fetițelor le lipesc gumă de cap.

Nu-mi plac copiii, oamenii, sardinele, Sergiu Nicolaescu și nici frigul. Îmi place pizza.

Share on Facebook