luni, 14 martie 2016

[Shut the door]




Facebook


Îmi fac poze când beau și le dau frumos prin instagram și-mi pun și poezie frumoasă cu ceva trist așa, în engleză,- la description- ca să par deprimată și fatală pentru că prinde la lume.
Caut și ceva location mai suspect și ajung la stadiul de retard sever în care îmi număr like-urile de  la check-in.

Aștept citate din înțelepciunea populară cu -tot frumoasă ai rămas, te vreau, ești cear remarkabilă, ke faci diseara, ești în gl- și multe like-uri la poza cu fața mea sedată.

Și primesc like și la pozele alea din 2010 pentru că oamenii deștepți și foarte interesați de mine dau next. Și like. Na like. Na Like că-ți trebuie. Inimă. Like.

Bine, mai sunt și din ăștia care îmi scriu chestii nasoale dar le spun să-și revizuiască atitudinea, le dau delete la comentarii și îi înjur și, dacă continuă, îi ameninț că le găsesc IP-ul și vin după ei. Huo.

Dar-meh- până la urmă fac ce trebuie să facă o fată.




Brașov


În Brașov (pentru c-am început să crăp pe dinauntru) am dus un monolog (de vreo două zile) despre sensul vieții, necesitatea aspirinei în combaterea mahmurelii, dreamcatchere, ciorapi cu bandă adezivă și alte droguri ușoare. 

M-am surprins gesticulând, de regulă nu fac asta, nu-mi place și mi-am surprins un dor mic pentru postări aproape zilnice.
Poate pentru că mi-a fost prea dor să te citesc zilnic.
Eram toată un cocktail de sentimente și aveam multe păreri în legătură cu mine -în strânsă legătură cu berea-, bărbați, femei și restul.

Mi-era bine deși mi-am cam purtat ficatul în poșetă a doua zi și zic asta în timp ce iau, preventiv, două aspirine.


Btw, restaurantele din Brașov sunt plăzmuirea necuratului. Adică, pe la 12 ziua am intrat în unul, așa, mai discret, cu șervete cu sigiliu pe farfurii și am comandat cafele, am băut ciorbe, am bârfit, am plâns iubiri vechi și am fumat țigări. Pe urmă am ajuns în trei locuri diferite și brusc eram la McDonalds după foarte puțin jager. Pe la zece noaptea. Ciudat.




15 Martie


Abia acum am început să înțeleg insomniile, durerile de cap care nu trec nici la neurologie, scrumiera plină și lenea de-a o goli. Dar parcă, totuși, nu-i lene. Parcă fiecare rest de țigară își are povestea, peste alte zeci de povești; cu nervi, cu zâmbete, cu dureri de cap noi și poze vechi, cu tag și check-in. De data asta dau eu next-next și like-like și pachetul de țigări se mută-ncet în scrumieră. Moarte iminentă.


Amân orice chestie importantă cu o artă demnă de licitații și cu motive inventate la secundă. 
Mi-e silă, mi-e lene și mi-e ciudă că mi-e silă și lene și mă comport ca la 16 ani înainte de teza la istorie. Las războaiele pe mâine. Apoi pe poimâine. 
Apoi pun telefonul pe silent și mă bag sub pătură. 
Și sub plapumă. 
Și sub saltea.






Share on Facebook

Facebook

My Favorite Love Scene Is an Awkward Love Scene



Boy

Vorbesc cu un băiat cu care nu vorbesc decât la ziua lui. De vreo 4 ani. 
Că-i timid și că Facebook. Sau la ziua mea. 
Că-s mai amabilă în mesaje când îmi trimite muzică. Și că Facebook.
Îmi urează cerul și pământul și-mi spune că-s frumoasă și hai în Grădina Publică să-ți fac poze. 
Hai.
Mi-e drag și caut ascuțitoarea pentru creionul dermatograf și pentru că n-o găsesc îi spun că vorbim când se face vară. Și el înțelege că nu de anotimp zic.


10 March

M-a trezit un singur mesaj în Orange pe 10. Pe la 8. 
Prima. 
Mereu prima. 
Am zâmbit mereu.
A urmat Neil Young și am recitit mesajul. Am păstrat mesajul.



Home

Vreau să mă trezesc într-o casă în care mai trăiește cineva. 
Să-mi spună ”Bună dimineața”. Și pe nume.
Să am între 7 ani și o eternitate; să miroasă a brânzoaice calde și a dimineață de vară prin perdele cu flori, să nu știu să fumez, să n-am Facebook, nici Instagram, nici WhatsApp, nici Skype, să n-am nevoie de telefon, nici de creioane dermatograf. 
Să miroasă a cafea și-a duminică, a vacanță, a veșnicie și-a lene întinsă în așternuturi albe.
Să fiu safe.

Miroase doar a martie și-a pastă de dinți.



Girl

Pe la zece seara am urcat în mașină după o notă de plată foarte lungă și un crush recunoscut în față. Îmi place cum bați din palme la glumele mele, cum râzi tare, că nu porți ruj dar că-ți ascunzi bretonul în clămițe ascunse și șatene, că bei vin roșu și că ți se pare ok să te prefaci că ești cu mine când sunt cunoscuți în preajmă. 
Și că ai doar 21 de ani. Și că nu ți se pare amuzant că mi se pare amuzant să mă joc cu minorii.
Mă joc. 
Mă joc, dar aș plăti pentru genul ăsta de companie note de plată infinite.
Să nu fiu safe.



Cat Cocaine

E interesant cum se găsește fericirea și în Galați. În plicuri mici și albe și toaleta fetelor, insistent, cu brațul lui, vechi și frumos tatuat și stângăcia mea. 
Că mi-e drag.
E previzibil și drăgălaș ca fundul unui bebeluș și ca primul sărut.
Înjurături și beri și scrumiere prea pline, o fata mult prea frumoasă aducând jager și telefonul meu aducând un taxi. 
Tu îmi știi toate astea. 
Cu crush cocaine, cu boy crush, cu girl crush și cu dureri de cap lângă cafea și pisici. Tu ești fericirea din Galați.



Facebook

Ajungem într-un bar care se vrea obscur și rock și te învăț despre Facebook.
Știi cum e cu ăștia de pe Facebook? 
Dă-le ceva. 
Chit că e poza ta în chiloți sau periuța ta de dinți dimineața, grenade sau îmbrățișări, muzică cu versuri sau istericale cu puli și block, romane cu drame, dramele tale, moartea cuiva, viața altora, dragostea altora, moartea dragostei altora, moartea ta virtuală, dă-le decolteu, dă-le stockings, dă-le război, catfight, dă-le cats and fights sau cafele virtuale dar numa dă-le ceva.
Dă-le.
O să-ți placă și-o să te vindece. Nu peste noapte, nu mâine, dar o să te vindece și-o să te îndrăgostești pe Facebook. 
Te vor iubi. Și-o să-ți fie bine. Dă-le și binele ăla.
E o investiție bună și de viitor și e gratis.


Domina

Tot în barul ăla îți spun că am iubit și cât am iubit și că nu-mi mai permit investiții gratuite. Nu salut gratuit, nu zâmbesc gratuit, nu răspund gratuit unor mesaje din suta de mesaje zilnice. 
Zecile câteodată. 
Zece azi. 
Fritz și restul.
Mi-am pierdut timp să înțeleg bărbații ca să te înțeleg pe tine și am câștigat timp când m-am prefăcut că-i înțeleg, adică acum.
M-am îndrăgostit iar și mi-e bine să-mi împart laptop-ul cu tine și să facem planuri cu Insomnia. 
În Cluj.

Sunt safe.






Share on Facebook

Facebook

marți, 16 septembrie 2014

Metode de alăptat în public







Alăptatul în parc


E ok. Serios. Nu e ca și cum țâțele ar fi ceva sexual. Nu uita că ești întâi mama, pe urmă femeie, iar țâțele unei mame sunt obiecte non sexuale având ca scop adăpatul. 
Plus că nici o lege nu-ți interzice să-ți hrănești bebelușul în parc timp de toată ziua. Iar cei care-ți spun că nu e ok, că e o chestie intimă, sunt, de fapt, invidioși. Și frustrați. Și perverși.

Găsește o bancă la soare, eventual ocupată. Zâmbește galeș, cu bărbia-nfiptă-n gușă și extrage o tâță transpirată. Nu purta sutien, bustieră sau alte învelișuri inutile. Ugerul e mai ușor de extras dacă porți doar un capot lejer de vară.

Trezește copilu' pentru că tu știi mai bine ca el când i-e foame. Introdu tâța în orificiul de sus al copilului și pompează cu forță. Repetă operațiunea până când ăștia din parc înțeleg că bebelușul tău poate râgâi alfabetul.


Important:  E posibil să rămâi singură pe bancă din cauză că lumea e frustrată și invidioasă. Găsește altă bancă ocupată. Fă-i să înțeleagă cât de mamă ești tu.





Alăptatul în sufragerie



E inutil. Nimeni nu vede cât de mamă ești. Nimeni nu vede legătura dintre ugerul tău și mica comoară care gângurește cu bulbuci la pieptul tău lipicios. Nimeni! Ia măsuri! Nu poți alăpta degeaba, nu poți da lapte fără să fii văzută!
O lactație nevăzută e ca un Iphone ascuns în poșetă. 
Poartă lactația la vedere!
Exprimă-ți liber lactația!

Important: #milkyswagsfârc




Alăptatul pe Facebook


Serios acum, toate mămicile o practică. Plus că e foarte la modă. Nu există nimic mai expresiv și mai gingaș decât un bebe cu mânuțele vinete,  înfipte-adnâc în uger, țorcăind vesel și bălos în timp ce tati agită telefonul și strigă mamacacapipi.

Nu contează că minunea ta are ochii lipiți, o tentă de mov creț pe 99% din suprafața corpului, și mulți te întreabă dacă ai născut prematur-gen la 3 luni. 
Nu contează nici că ai capotul pătat de scurgeri mamare întărite. Pentru asta există filtrul la Instagram. 
Răsplata nu va întârzia să apară : 400 de like-uri de la alte 400 mămici care dau lapte pe Facebook zi de zi!


Important: explică fiecărei femei din listă cât de important e să fete. Cu argumente de tipul - o să-l ai și tu pe al tău, trece timpul, te vei schimba, vaginul se excită mai vesel după expulzarea lui bebe, avortul e crimă etc, știi tu.





Alăptatul în club


Asta e o chestie intimă și de orgoliu. E ok să alăptezi pe Facebook dar e cam aiurea să alăptezi în club. E întuneric și nimeni nu vede cât de mamă ești tu. Plus că pozele ies blurate.

Deși te invită la petreceri și chestii puerile, prietenii tăi de 20-30 de ani au niște dorințe absolut teribiliste de a se scălămbăi pe muzică pe care nu o înțelegi și de a bea chestii cu alcool. TU EȘTI MAMĂ. Prietenii tăi de 20-30 de ani se comportă ca la 16? TU EȘTI MAMĂ. Prietenii tăi fumează și nu sunt atenți când tu alăptezi? Pune stop! Doar ești mamă.

Ai două variante:

1. Renunți la ei. Bebe e important, e sufletul, minunea, miracolul care-ți zvâcnea în pântece și viitorul care îți va suge laptele. El e adevărul din viața ta. Nu ei.


2. Invită-i la tine. Alăptează veselă. Servește-i cu cafea și ascultați melodii despre mama. 
Pune-le video-ul cu nașterea lui ăla micu, placenta crăpată și tati tăiând cordonul ombilical.
Întreabă-i dacă nu vor lapte în cafea în timp ce alăptezi.
Prietenii adevărați vor bea cafea cu lapte.





Alăptatul în supermarket


Puține femei pot alăpta la supermarket pentru că asta implică sacoșe cu sutece, lapte praf și tejghea cu bandă culisabilă, clienții sunt foarte grăbiți și e foarte greu să dovedești că ai lactație oricând și la orice stand.  Pur și simplu oamenii nu sunt atenți la cât de mamă ești tu!

După lozinca ”dă din coate și răzbate”, găsește niște copii în fața magazinului. 
De exemplu ăia  care așteaptă bănuțul de la cărucioare! Alăptează-i și pe ei, doar ai destule țâțe! Un copil s-a pierdut de mama și plânge în față la detergenți și chimice? Alăptează-l! O fetiță urlă că vrea ou kinder? O tâță în gură!


Pe de altă parte, alăptatul în supermarchet este o chestiune de femei care au atenție distributivă și care pot asimila cunoștințe foarte rapid. 
Apropie-te de standul cu lactate. Pune mâna pe cutie : lapte de vacă integral standardizat, omogenizat și pasteurizat. Repetă, reține, alăptează! Compară-l cu laptele de vacă cu 3,5% grăsime. 
Calculează caloriile. Gândește-te dacă produci sau nu lapte semi degresat. E important pentru viitor să iei notițe despre urdă, iaurt sau brânză topită.





Alăptatul în bănci



Toată lumea are rate. Nu te teme, este absolut normal să-ți dorești un apartament mare în care să poți alăpta în voie. 
Cu cât mai multe camere ai, cu atât vei alăpta mai mult și mai des. 
Plus că pe Facebook lumea se plictisește dacă te vede alăptând în aceeași cameră, așa că va trebui să faci poze cu tine și alăptatul în mai multe cadre: bucătărie, balcon, beci, hol, cămară și sertar din cămară.

Este absolut ok să ai rată la apartament cu cinci camere și 3 balcoane, subsol, demisol, scară interioară în care locuiesc 2 persoane și bebe.

Pentru că ești întâi mamă și pe urmă femeie, pentru că tu vrei să naști foarte des și să alăptezi mereu, ai nevoie de un apartament mare și spațios iar banca este aici pentru tine!

Agață boracul de sfârc și plătește rata! 
Arată-le că nu ai muncit degaba! Arată-le că sporești demografia! Demonstrează-le că nu faci asta pentru tine ci pentru țară. Demonstreză-le că plătești cu sudoare pentru a alăpta!




Alăptatul în școli, licee și facultăți


Nu uita că, pentru o mamă adevărată, copilul ei rămâne copil chiar și la 60 de ani. Ai lui.

Încearcă să fii acolo pentru el în recreația mare, înainte de examene, în timpul tezelor și la pauza de țigară și cafea cu lapte.

Foamea, setea sau simpla dorință de a ronțăi ceva sunt nevoi naturale pentru oricare copil iar unii copii, izgoniți de la sânul mamei, se refugiază în produse de tip covrig, șaorma și biscuit.
Fii o mamă responsabilă!


Înmoaie biscuitul în lapte! Adaugă brânză la covrig! Produ maioneza din șaorma!


Dacă ai fost atentă la episodul cu supermarketul, vei înțelege acum că în alimentația copilului tău sunt importante și alte lactate. 
Cum ar fi iaurtul în clasa întâi, telemeaua în liceu și cașcavalul în primul an de facultate. 

Nu uita că, pe parcusul gimanziului, ai o producție foarte bogată de brânză topită.

Aceste alimente le poți produce în funcție de ceea ce consumi și, după lozinca ”sunt ceea ce mănânc”, nu uita să treci mai des pe la solar, să fumezi mai des, să te bucuri la fumul țevii de eșapament.


Pentru cașcaval afumat!


                                                   Femeie alăptând cu spor pe Facebook :









                                                     Mărturiile unei mame foarte sociabile :                                                                                                                              


             

Până și măicuța sfântă alăptează vesel în biserică :







Serios, de ce e ciudat să alăptezi cu un sfârc ciudat, îmbrăcată în roșu cu albastru ca un adevărat suporter Steaua, cu coroană ținută de doi inși cu aripi îmbrăcați în trening?
Încercați și voi!








Share on Facebook

Facebook

luni, 15 septembrie 2014

Chestii inutile pe care le strângi (2)



Chestii de pluș, păpuși și alte câcaturi de copil mic





Undeva, pe șifonier, ai vreo 26 arătănii din astea, pline de praf, acoperite de ceva unsuros, pânze de paianjen, stropi întăriți și alte chestii care miros a copilărie. 
Nu le speli, că se strică. 
Nu le cureți, că se strică. 
Nu le donezi, că-s stricate. 
Dar e bine să le păstrezi, doar sunt amintiri. Emoții. Sentimente.
De ce să le arunci?

Undeva în beci/mansardă/ pod mai ai câțiva saci cu chestii de copil, primul cărucior, primul scutec, prima bonetă și alte emoții și sentimente. Știu. Sunt amintirile tale. Prima trompetă roasă, primul căluț călărit, dinții tăi de lapte, moțul cu ceară de la tăierea din moț, primele unghiuțe, primul deget tăiat și alte chestii emoționante. 

Casa ta e un fel de grădina zoologică post mortem la care ai adăugat, în timp, chestii de plastic care se topesc în timp și se hlizesc urât, deși ție ți se par frumoase pentru că ești dobitoc. Da, păpușile alea urâte care ție ți se par frumoase, cu amintiri și sentimente.

Evoluând de la cârpe la plastic, tu păstrezi păpuși tari cu părul claie pentru care ar plăti bani grei nemții fetișiști care frecventează sex-shopurile, pet-shopurile și grădinițele. Uneori, școlile, pentru că e normal să-ți placă copiii mai dezvoltați, fustițele și ciorăpeii.
Știai că poți munci de acasă chiar acum?
Știai că poți face chiar acum bani pe net?
Știai că unii oameni se îmbracă în ursuleți și fut căluți de plastic în cur?

Știu că ești retardat și legat la sentiment de păpușa Suzi și ursul Tedi. Dar. Ori le vinzi nemților, ori le arunci. Serios, e vorba de spațiu și bani. Și estetic.

Absolut orice păpușă din aia arată ca Elena Ceușescu pocnită de tancul din 89, împușcată și dezgropată după 7 ani. Și drogată înainte de a fi dezgropată. 
Și absolut orice urs din ăla cu blană pe burtă arată ca unchiul tău pervers care-ți făcea cu ochiul când ai trecut într-a patra. Se uita duios până și la tac-tu care n-a trecut niciodată într-a patra. 
Uită-te la ursul tău! Uită-te! Cum se uită el galeș. Cum vrea el mai mult. Cum stă el cu picioarele desfăcute. Îți dorești copii? Cum stă ursul tău și-i așteaptă pe copiii tăi mici cu picioarele desfăcute. A! Are și o inimă mare pe piept! Cum vrea el să-ți călărească copiii, ca un ponei roz, cu emoții și sentimente.

Iar ursuleții drăgălași cu inimioră pe sfârcuri primiți de Valentines, cățelușii cu lăbuțele desfăcute lasciv și moș crăciunii ăia mici și mulți sunt ca verișorii tăi de la țară. Adică abia așteptă să te fută-n cur, în somn. Pe rând.

De ce ai dormi cu chestii din astea-n cameră? Ești cetățean neamț? Nu! Ai verișori la țară? Nu. Ești cetățean român responsabil, locuitor de oraș.

Știu că Moș Gerilă e amintirea ta de la crăciunul din 91, când aveai 2 ani și nu aveai amintiri. Dar e amintire pentru că așa ți-au spus ai tăi. Știu că Panda e de la bunicul mort de ciroză care-ți dezmierda cu mâna lui aspră frăgezimea pulpelor când aveai 4 ani. Ți-este dor și doare. Știu că te bucură până și acum ursulețul mare care-l ține în poală pe ursulețul mic. Genul ăla de apropiere. Știu că trenulețul a fost prima jucărie electrică pe care te-ai așezat.  Câteva ore-n fiecare zi! Ce jucărie specială. Ce amintiri!


Și veverița, și pușculița, și păpușa bebeluș. Și dulăpiorul, setul de ceșcuțe, pistolul cu bile și măgărușul.
Toți ăștia te vor fute-n cur la noapte. Și pe tine, și pe copiii tăi.




Share on Facebook

Facebook

Cruciada anti advertoriale






Pisi. Mami. Ultima dată când am scris ceva aici, s-a soldat cu muci și lacrimi, vene umflate pe tâmplă, telefone, mesaje, spume la gură, report, șters și block. Plus postarea postării despre postarea mea. Plus o bășină de topic într-o bășină de grup.
Hai nu te supăra, te rog eu frumos, chiar tre să-nțelegi că e treaba fiecăruia ce face pe blog și nu toți credem în spiritul de turmă. 


1. Pisi. Mami. Nu suntem friends pe Facebook. Suntem utilizatori ai aceluiași site.
2. Știu că sunt fără inimă scriind despre cât de mult urăsc copiii, tu fiind mamă. Dar, unii oameni pur și simpu nu suportă copiii. Nu e vorba de ai tăi. Așa, în general.  Gen - eu.
3. Știu că sunt fără inimă scriind că nu-mi pasă de advertorilale, maidanezi și Roșia Montana  în timp ce tu te bulbuci și vii cu argmente inflamate. Da’, sincer. Mie dacă nu-mi place ceva - nu citesc. Chiar nu-mi pasă, pisi, sincer.  

Și  încă ceva. Mă doaren pulă că am uitat cratima de dinainte de pulă. Pisi. Scrie acum ceva tăios despre virgului, gramatici și cratime uitate. Da? 




Advertorialul e o reclamă plătită. Pe blogul personal. De ce e personal? Pentru că scriu ce vrea pula mea, când vrea pula mea.
Gigel are blog despre el. Gigel mai scrie și adevertoriale. Gigel primește 40 de lei pe o reclamă la țigara electronică, tampoane și termopane . Gigel scrie 4 reclame pe zi. La sfârșitul lunii Gigel e fericit.
Dinu are blog despre el. Dinu nu scrie adevertoriale. Dinu citește despre tampoane și râde. Dinu e fericit.
În afacerea Gigel și Dinu avem și un Costel.
Costel citește bloguri în fiecare dimineață când își bea cafeaua și, e astfel la curent cu viața fiecăruia, se simte important și atoștiutor, amuzat și temerar și ziua îi începe într-un mod vesel.
De ceva timp Costel e nemulțumit că Gigel scrie advertoriale. Și, pentru că în vinele lui zvâcnește revolta, pentru că e măcinat și zdruncinat interior de simțul dreptății, se va răzbuna cum știe el mai bine: va face un grup pe facebook ANTI ADVERTORIALE! Să vadă el, Gigel! Să sufere, el, Gigel! Să înceteze această prostituție blogosferică!
Lista argumentativă anti advertoriale

1. Dacă Gigel scrie pe bani, cum mai știe Costel despre viața lui Gigel? Pentru că pe Costel îl fute grija.
2.Gigel își dezamăgește cititorii. Și cumpăra like-uri. Iar pe Costel îl fute grija.
3.Piața de advertoriale, jenă, prostiuție, corporatiști, s-a ajuns la saurație, treziți-vă oameni buni.Costel e tare futut de griji.
Pentru Dinu, Costel e un lăbar curios, un vizorar, o babă. Costel, îți doresc un sincer -  sugi pula.  Sau, mai literar, sugi pula, o, tu, dragă Costel.
 




Share on Facebook

Facebook