marți, 16 septembrie 2014

Metode de alăptat în public







Alăptatul în parc


E ok. Serios. Nu e ca și cum țâțele ar fi ceva sexual. Nu uita că ești întâi mama, pe urmă femeie, iar țâțele unei mame sunt obiecte non sexuale având ca scop adăpatul. 
Plus că nici o lege nu-ți interzice să-ți hrănești bebelușul în parc timp de toată ziua. Iar cei care-ți spun că nu e ok, că e o chestie intimă, sunt, de fapt, invidioși. Și frustrați. Și perverși.

Găsește o bancă la soare, eventual ocupată. Zâmbește galeș, cu bărbia-nfiptă-n gușă și extrage o tâță transpirată. Nu purta sutien, bustieră sau alte învelișuri inutile. Ugerul e mai ușor de extras dacă porți doar un capot lejer de vară.

Trezește copilu' pentru că tu știi mai bine ca el când i-e foame. Introdu tâța în orificiul de sus al copilului și pompează cu forță. Repetă operațiunea până când ăștia din parc înțeleg că bebelușul tău poate râgâi alfabetul.


Important:  E posibil să rămâi singură pe bancă din cauză că lumea e frustrată și invidioasă. Găsește altă bancă ocupată. Fă-i să înțeleagă cât de mamă ești tu.





Alăptatul în sufragerie



E inutil. Nimeni nu vede cât de mamă ești. Nimeni nu vede legătura dintre ugerul tău și mica comoară care gângurește cu bulbuci la pieptul tău lipicios. Nimeni! Ia măsuri! Nu poți alăpta degeaba, nu poți da lapte fără să fii văzută!
O lactație nevăzută e ca un Iphone ascuns în poșetă. 
Poartă lactația la vedere!
Exprimă-ți liber lactația!

Important: #milkyswagsfârc




Alăptatul pe Facebook


Serios acum, toate mămicile o practică. Plus că e foarte la modă. Nu există nimic mai expresiv și mai gingaș decât un bebe cu mânuțele vinete,  înfipte-adnâc în uger, țorcăind vesel și bălos în timp ce tati agită telefonul și strigă mamacacapipi.

Nu contează că minunea ta are ochii lipiți, o tentă de mov creț pe 99% din suprafața corpului, și mulți te întreabă dacă ai născut prematur-gen la 3 luni. 
Nu contează nici că ai capotul pătat de scurgeri mamare întărite. Pentru asta există filtrul la Instagram. 
Răsplata nu va întârzia să apară : 400 de like-uri de la alte 400 mămici care dau lapte pe Facebook zi de zi!


Important: explică fiecărei femei din listă cât de important e să fete. Cu argumente de tipul - o să-l ai și tu pe al tău, trece timpul, te vei schimba, vaginul se excită mai vesel după expulzarea lui bebe, avortul e crimă etc, știi tu.





Alăptatul în club


Asta e o chestie intimă și de orgoliu. E ok să alăptezi pe Facebook dar e cam aiurea să alăptezi în club. E întuneric și nimeni nu vede cât de mamă ești tu. Plus că pozele ies blurate.

Deși te invită la petreceri și chestii puerile, prietenii tăi de 20-30 de ani au niște dorințe absolut teribiliste de a se scălămbăi pe muzică pe care nu o înțelegi și de a bea chestii cu alcool. TU EȘTI MAMĂ. Prietenii tăi de 20-30 de ani se comportă ca la 16? TU EȘTI MAMĂ. Prietenii tăi fumează și nu sunt atenți când tu alăptezi? Pune stop! Doar ești mamă.

Ai două variante:

1. Renunți la ei. Bebe e important, e sufletul, minunea, miracolul care-ți zvâcnea în pântece și viitorul care îți va suge laptele. El e adevărul din viața ta. Nu ei.


2. Invită-i la tine. Alăptează veselă. Servește-i cu cafea și ascultați melodii despre mama. 
Pune-le video-ul cu nașterea lui ăla micu, placenta crăpată și tati tăiând cordonul ombilical.
Întreabă-i dacă nu vor lapte în cafea în timp ce alăptezi.
Prietenii adevărați vor bea cafea cu lapte.





Alăptatul în supermarket


Puține femei pot alăpta la supermarket pentru că asta implică sacoșe cu sutece, lapte praf și tejghea cu bandă culisabilă, clienții sunt foarte grăbiți și e foarte greu să dovedești că ai lactație oricând și la orice stand.  Pur și simplu oamenii nu sunt atenți la cât de mamă ești tu!

După lozinca ”dă din coate și răzbate”, găsește niște copii în fața magazinului. 
De exemplu ăia  care așteaptă bănuțul de la cărucioare! Alăptează-i și pe ei, doar ai destule țâțe! Un copil s-a pierdut de mama și plânge în față la detergenți și chimice? Alăptează-l! O fetiță urlă că vrea ou kinder? O tâță în gură!


Pe de altă parte, alăptatul în supermarchet este o chestiune de femei care au atenție distributivă și care pot asimila cunoștințe foarte rapid. 
Apropie-te de standul cu lactate. Pune mâna pe cutie : lapte de vacă integral standardizat, omogenizat și pasteurizat. Repetă, reține, alăptează! Compară-l cu laptele de vacă cu 3,5% grăsime. 
Calculează caloriile. Gândește-te dacă produci sau nu lapte semi degresat. E important pentru viitor să iei notițe despre urdă, iaurt sau brânză topită.





Alăptatul în bănci



Toată lumea are rate. Nu te teme, este absolut normal să-ți dorești un apartament mare în care să poți alăpta în voie. 
Cu cât mai multe camere ai, cu atât vei alăpta mai mult și mai des. 
Plus că pe Facebook lumea se plictisește dacă te vede alăptând în aceeași cameră, așa că va trebui să faci poze cu tine și alăptatul în mai multe cadre: bucătărie, balcon, beci, hol, cămară și sertar din cămară.

Este absolut ok să ai rată la apartament cu cinci camere și 3 balcoane, subsol, demisol, scară interioară în care locuiesc 2 persoane și bebe.

Pentru că ești întâi mamă și pe urmă femeie, pentru că tu vrei să naști foarte des și să alăptezi mereu, ai nevoie de un apartament mare și spațios iar banca este aici pentru tine!

Agață boracul de sfârc și plătește rata! 
Arată-le că nu ai muncit degaba! Arată-le că sporești demografia! Demonstrează-le că nu faci asta pentru tine ci pentru țară. Demonstreză-le că plătești cu sudoare pentru a alăpta!




Alăptatul în școli, licee și facultăți


Nu uita că, pentru o mamă adevărată, copilul ei rămâne copil chiar și la 60 de ani. Ai lui.

Încearcă să fii acolo pentru el în recreația mare, înainte de examene, în timpul tezelor și la pauza de țigară și cafea cu lapte.

Foamea, setea sau simpla dorință de a ronțăi ceva sunt nevoi naturale pentru oricare copil iar unii copii, izgoniți de la sânul mamei, se refugiază în produse de tip covrig, șaorma și biscuit.
Fii o mamă responsabilă!


Înmoaie biscuitul în lapte! Adaugă brânză la covrig! Produ maioneza din șaorma!


Dacă ai fost atentă la episodul cu supermarketul, vei înțelege acum că în alimentația copilului tău sunt importante și alte lactate. 
Cum ar fi iaurtul în clasa întâi, telemeaua în liceu și cașcavalul în primul an de facultate. 

Nu uita că, pe parcusul gimanziului, ai o producție foarte bogată de brânză topită.

Aceste alimente le poți produce în funcție de ceea ce consumi și, după lozinca ”sunt ceea ce mănânc”, nu uita să treci mai des pe la solar, să fumezi mai des, să te bucuri la fumul țevii de eșapament.


Pentru cașcaval afumat!


                                                   Femeie alăptând cu spor pe Facebook :









                                                     Mărturiile unei mame foarte sociabile :                                                                                                                              


             

Până și măicuța sfântă alăptează vesel în biserică :







Serios, de ce e ciudat să alăptezi cu un sfârc ciudat, îmbrăcată în roșu cu albastru ca un adevărat suporter Steaua, cu coroană ținută de doi inși cu aripi îmbrăcați în trening?
Încercați și voi!








Share on Facebook

Facebook

luni, 15 septembrie 2014

Chestii inutile pe care le strângi (2)



Chestii de pluș, păpuși și alte câcaturi de copil mic





Undeva, pe șifonier, ai vreo 26 arătănii din astea, pline de praf, acoperite de ceva unsuros, pânze de paianjen, stropi întăriți și alte chestii care miros a copilărie. 
Nu le speli, că se strică. 
Nu le cureți, că se strică. 
Nu le donezi, că-s stricate. 
Dar e bine să le păstrezi, doar sunt amintiri. Emoții. Sentimente.
De ce să le arunci?

Undeva în beci/mansardă/ pod mai ai câțiva saci cu chestii de copil, primul cărucior, primul scutec, prima bonetă și alte emoții și sentimente. Știu. Sunt amintirile tale. Prima trompetă roasă, primul căluț călărit, dinții tăi de lapte, moțul cu ceară de la tăierea din moț, primele unghiuțe, primul deget tăiat și alte chestii emoționante. 

Casa ta e un fel de grădina zoologică post mortem la care ai adăugat, în timp, chestii de plastic care se topesc în timp și se hlizesc urât, deși ție ți se par frumoase pentru că ești dobitoc. Da, păpușile alea urâte care ție ți se par frumoase, cu amintiri și sentimente.

Evoluând de la cârpe la plastic, tu păstrezi păpuși tari cu părul claie pentru care ar plăti bani grei nemții fetișiști care frecventează sex-shopurile, pet-shopurile și grădinițele. Uneori, școlile, pentru că e normal să-ți placă copiii mai dezvoltați, fustițele și ciorăpeii.
Știai că poți munci de acasă chiar acum?
Știai că poți face chiar acum bani pe net?
Știai că unii oameni se îmbracă în ursuleți și fut căluți de plastic în cur?

Știu că ești retardat și legat la sentiment de păpușa Suzi și ursul Tedi. Dar. Ori le vinzi nemților, ori le arunci. Serios, e vorba de spațiu și bani. Și estetic.

Absolut orice păpușă din aia arată ca Elena Ceușescu pocnită de tancul din 89, împușcată și dezgropată după 7 ani. Și drogată înainte de a fi dezgropată. 
Și absolut orice urs din ăla cu blană pe burtă arată ca unchiul tău pervers care-ți făcea cu ochiul când ai trecut într-a patra. Se uita duios până și la tac-tu care n-a trecut niciodată într-a patra. 
Uită-te la ursul tău! Uită-te! Cum se uită el galeș. Cum vrea el mai mult. Cum stă el cu picioarele desfăcute. Îți dorești copii? Cum stă ursul tău și-i așteaptă pe copiii tăi mici cu picioarele desfăcute. A! Are și o inimă mare pe piept! Cum vrea el să-ți călărească copiii, ca un ponei roz, cu emoții și sentimente.

Iar ursuleții drăgălași cu inimioră pe sfârcuri primiți de Valentines, cățelușii cu lăbuțele desfăcute lasciv și moș crăciunii ăia mici și mulți sunt ca verișorii tăi de la țară. Adică abia așteptă să te fută-n cur, în somn. Pe rând.

De ce ai dormi cu chestii din astea-n cameră? Ești cetățean neamț? Nu! Ai verișori la țară? Nu. Ești cetățean român responsabil, locuitor de oraș.

Știu că Moș Gerilă e amintirea ta de la crăciunul din 91, când aveai 2 ani și nu aveai amintiri. Dar e amintire pentru că așa ți-au spus ai tăi. Știu că Panda e de la bunicul mort de ciroză care-ți dezmierda cu mâna lui aspră frăgezimea pulpelor când aveai 4 ani. Ți-este dor și doare. Știu că te bucură până și acum ursulețul mare care-l ține în poală pe ursulețul mic. Genul ăla de apropiere. Știu că trenulețul a fost prima jucărie electrică pe care te-ai așezat.  Câteva ore-n fiecare zi! Ce jucărie specială. Ce amintiri!


Și veverița, și pușculița, și păpușa bebeluș. Și dulăpiorul, setul de ceșcuțe, pistolul cu bile și măgărușul.
Toți ăștia te vor fute-n cur la noapte. Și pe tine, și pe copiii tăi.




Share on Facebook

Facebook

Cruciada anti advertoriale






Pisi. Mami. Ultima dată când am scris ceva aici, s-a soldat cu muci și lacrimi, vene umflate pe tâmplă, telefone, mesaje, spume la gură, report, șters și block. Plus postarea postării despre postarea mea. Plus o bășină de topic într-o bășină de grup.
Hai nu te supăra, te rog eu frumos, chiar tre să-nțelegi că e treaba fiecăruia ce face pe blog și nu toți credem în spiritul de turmă. 


1. Pisi. Mami. Nu suntem friends pe Facebook. Suntem utilizatori ai aceluiași site.
2. Știu că sunt fără inimă scriind despre cât de mult urăsc copiii, tu fiind mamă. Dar, unii oameni pur și simpu nu suportă copiii. Nu e vorba de ai tăi. Așa, în general.  Gen - eu.
3. Știu că sunt fără inimă scriind că nu-mi pasă de advertorilale, maidanezi și Roșia Montana  în timp ce tu te bulbuci și vii cu argmente inflamate. Da’, sincer. Mie dacă nu-mi place ceva - nu citesc. Chiar nu-mi pasă, pisi, sincer.  

Și  încă ceva. Mă doaren pulă că am uitat cratima de dinainte de pulă. Pisi. Scrie acum ceva tăios despre virgului, gramatici și cratime uitate. Da? 




Advertorialul e o reclamă plătită. Pe blogul personal. De ce e personal? Pentru că scriu ce vrea pula mea, când vrea pula mea.
Gigel are blog despre el. Gigel mai scrie și adevertoriale. Gigel primește 40 de lei pe o reclamă la țigara electronică, tampoane și termopane . Gigel scrie 4 reclame pe zi. La sfârșitul lunii Gigel e fericit.
Dinu are blog despre el. Dinu nu scrie adevertoriale. Dinu citește despre tampoane și râde. Dinu e fericit.
În afacerea Gigel și Dinu avem și un Costel.
Costel citește bloguri în fiecare dimineață când își bea cafeaua și, e astfel la curent cu viața fiecăruia, se simte important și atoștiutor, amuzat și temerar și ziua îi începe într-un mod vesel.
De ceva timp Costel e nemulțumit că Gigel scrie advertoriale. Și, pentru că în vinele lui zvâcnește revolta, pentru că e măcinat și zdruncinat interior de simțul dreptății, se va răzbuna cum știe el mai bine: va face un grup pe facebook ANTI ADVERTORIALE! Să vadă el, Gigel! Să sufere, el, Gigel! Să înceteze această prostituție blogosferică!
Lista argumentativă anti advertoriale

1. Dacă Gigel scrie pe bani, cum mai știe Costel despre viața lui Gigel? Pentru că pe Costel îl fute grija.
2.Gigel își dezamăgește cititorii. Și cumpăra like-uri. Iar pe Costel îl fute grija.
3.Piața de advertoriale, jenă, prostiuție, corporatiști, s-a ajuns la saurație, treziți-vă oameni buni.Costel e tare futut de griji.
Pentru Dinu, Costel e un lăbar curios, un vizorar, o babă. Costel, îți doresc un sincer -  sugi pula.  Sau, mai literar, sugi pula, o, tu, dragă Costel.
 




Share on Facebook

Facebook

marți, 12 august 2014

Chestii inutile pe care le strângi







1. Despre pungi 


De ce ai strânge pungi? De ce ai fute doi metri pătrați din bucătăria ta de 6 metri pătrați pentru un sac de rafie cu pungi vechi, crețe și lipicioase? 

Răspunsul e simplu: pentru că ești econom, ecologist și consideri normal să reciclezi chestii. 

Undeva, în cămară, ai un sac mare de rafie în care stau înghesuite 152 de sacoșe de Billa, Kaufland și Carrefour. În sacoșa galbenă de Billa ai colecționat circa 400 de pungi, pungulițe și punguțe de la ouă, cafea vărsată și napolitane vrac. Nu contează că de fiecare dată vânzătoarea îți dă 5 ouă în pungă nouă. De ce să le arunci dacă sunt bune și fâșnețe? Și ce dacă sunt de unică folosință și un sul de 1000 de pungi costă 5 lei? Nu stai cu curul pe comoară. Banii nu cresc în copac. 

Lângă sacoșa de Billa ai un teanc de sacoșe ”de cadou” . În mintea ta de handicapat de gradul 5, astea înseamnă amintiri, crăciunuri, ziua ta, ziua lu' mamae, primăveri și indivizi dragi ție pe care îi asociezi cu pungi de hârtie cu trandafiri roșii, citate emoționale care te răscolesc duios la colon, pungi de primăvară cu ghiocei, pungi de crăciun cu moșul și renul. Și ce dacă îs vechi, îndoite, rupte și miros ciudat?  Și ce dacă sunt sursa hepatitei? Sunt amintirile tale și nu vei lăsa oamenii răi și invidioși să te judece.

Revenind. De ce ai strânge pungi?
Răspunsul real este că ești dobitoc și leneș, pleci la market fără sacoșă și te întorci cu 3 noi și lucioase. Și te caci pe tine că iar ai dat banii pe sacoșe. Iar pe alea 3 noi le alături celor 152 din colecție.
Soluția : aruncă-le, în pula mea! Păstrează două-trei, nu mai uita de ele. Sau nu te mai plânge. Omul sacoșă.



2. Despre hârtie


Este foarte normal să păstrezi chitanțe, facturi, bonuri de la ATM, bonuri din Billa, Kaufland și Carrefour, rețete expirate, felicitări de la campania electorală găsite în poștă, calendare cu moaca deputaților, pliante cu Vadim, pliante promoționale primite pe stradă, reclame la cabinete stomatologice, da, este perfect normal. Dacă ești pensionar sau redus mintal.
Dar, nu. TU ești un colecționar înverșunat. Un artist. Un suflet nobil. Un neînțeles.

Dacă ai adunat arhivele de Integrame, Integrale, Rebus, Sudoku, Sfaturi despre casă și grădină, Sfaturi despre grădină și casă, Casă despre sfaturi și grădină, Formula As, Formula Verde,Viața Liberă, Monitorul, Tastatura, Imprimanta, Clujeanul, Bănățeanul, Constănțeanul și Marțianul - ești un om de invidiat. Cine mai e ca tine? Doar 10 milioane de români colecționari. Și nu vorbim de orice colecție. 

Nu. Formula As a apărut în 90, an în care ți-ai făcut abonamentul și ai fost fidel până în 2014.
Și ce dacă a trebuit să te muți de la două la trei camere? Și ce dacă din 3 camere una a devenit cămară de depozitat câcaturi inutile? Și ce dacă uneori dormi în lift pentru mai mult spațiu de depozitare?

Fact:  din milă și prețuire nu le vei folosi ca hârtie de văruit, nu le vei vinde ca publicații de colecție pentru că toată lumea le are și cei care nu le au, nu colecționează gunoi. Nu le vei reciti fără să faci vreo boală letală de la praf, pete și ecosistemele dintre pagini. Nu vei răsfoi despre cum se scoate guma din păr sau ceara din covor. Vei căuta pe net.

Soluția 1: un kilogram de hârtie costă 0,25 de lei. Fă un calcul simplu la o tonă de maculatură. 
Asta dacă găsești calculatorul

Soluția 2: vezi că există ediții online, arhive online, rebus online, playboy online.

Soluția 3: nu e nevoie să le printezi. Serios. Nu le printa.



3. Despre haine


Ai cel puțin doi saci cu haine pe care nu le mai porți, nu-ți mai vin sau nu le-ai purtat niciodată? Unele sunt pătate, rupte,decolorate, strâmbe sau pur și simplu arată ca dracu? Încă mai păstrezi blugi cu talie până la țâțe, paltonul tău de la 6 ani, tricoul lui Gigel cu care te-ai futut în Vamă prin 1996? Costumul de pionier? Rochia cu volane de la absolvire? Un pullover hidos prin care nu ți-a intrat niciodată capul dar e împletit de mamae când avea cataractă? Chestii sexi pe care nu le vei folosi pentru că tu nu te fuți cu chestii sexi pe tine? Chestii de care ai uitat sau despre care nu știai că au existat vreodată?

Fact : nu vei slăbi. Crede-mă. Orice ai face nu vei încăpea în blugii de la turci primiți la majorat.
Nu reprezintă amintiri pentru că nu mai știi că există decât în momentul în care desfaci sacul. Și atunci încurci amintirile, pe Gigel cu Costel și marea cu muntele.
Degeaba păstrezi tricoul și cașcheta lui Gigel, nu le vei purta/spăla/împrumuta/înapoia. 
Adică suferi de mania depozitatului inutil.

Soluția: Le poți vinde în Vamă. Lumea cumpără câcaturi din Vamă ca să se laude că a fost în Vamă.
Sau du gunoiul. Tot aia e.



4. Despre chestii inutile și inutilizabile

Mileuri. Cum să arunci mileul?!? Doar e făcut de mamae.
Serios. Pe lângă sacoșe de Billa, ziare, diapozitive, prima bicicletă și fesul lui Gigel, nu-i așa că ai extraordinar de multe plușuri, păpușa ta de la 5 ani, cutii de cremă în care vei ține medicamente sau mărgele sau orice, mărgele rupte, robineți de duș, furtune, caserole de plastic, cutii de margarină, ghivece de flori fără flori, agende îngălbenite, caiețele, carnețele, ceasul lui tatae, seturi de farfurii, cești, ceainice care nu au văzut vreodată lumina mesei, bibelouri cu cai și balerine, cel puțin 6 perechi de pantofi vechi, brichete reîncărcabile, 6 volume identice Ion Creangă, ceas de perete tip brățară, iconiță chinezească cu leduri, baterii uzate de la iconiță?

De ce să le arunci? Chiar nu ai de ce. De ce să-i lași pe celialți să te judece? Doar ești un artist. Un suflet nobil. Un neînțeles.

Soluția 1

Te muți într-o casă cu pod/mansardă. Ce nevoie ai de mansardă? De ce să faci o cameră din ea? De ce ai trăi curat și normal?
Nu! Doar ești  un artist. Un suflet nobil. Un neînțeles cu multe sentimente și multe amintiri.

Adună caii, balerinele, pescarii, peștii de sticlă, blugii, cizmele cu 2 numere mai mici (dar din piele românească!!!) un Nokia nefuncțional din 98, borcanele, seturile de pahare, lustra, un remi cu piese lipsă, televizorul alb negru cu antene, casetofonul rusesc, sacoșa cu casete aferente, îndeasă-le în cutii de carton și du-le în pod. Cine știe când vei avea nevoie de ele.


Soluția 2 

Nu ai bani să te muți la casă? Nu-i nimic! Orice apartament are dreptul la un spațiu de subsol sau la un garaj. Cum de ce? Păi unde să ții lucrurile agonisite? E vorba de chestii strânse într-o viață de om!
Și ce dacă ai garaj fără mașină? Unde să țină omul damigeana, butoiul pentru murături, sacii cu blugi, sacii cu peturi, sacii cu Formula AS, sacii cu poșete, canapeaua lu mamae, pick-up-ul nefuncțional, bucățile din mobila lu mamae care merg la grătar, grătarul nou, celălalt grătar mai vechi, pernele mâncate de molii, moliile, cutiile de vopsea fără vopsea, covorul persan care a fost dar de nuntă în 74 și un calorifer dezafectat ? Unde? 


Soluția 3

Du-le la țară. Știu, e greu să te desparți de manualele 1-4, de uniformele 1-4, de sacoșa cu cutii de pate în care vei planta cândva lalele și zambile, de cele 5 seturi de cafea, de storcătorul de fructe nefuncțional, și ce dacă nu merge, doar o piesă îți lipsește, de blocul de desen din liceu, de celălalt bloc în care ai adunat timp de 8 ani frunze moarte lipite cu aracet, de carcasa calculatorului lui Gigel (da, ăla din Vamă), de cutia cu globuri sparte și decorații de crăciun, de fierul de călcat stricat, de sacoșa cu dopuri de plută pe care amâni de 6 ani să le pictezi manual, de sacoșa cu capace de bere, de sacoșa cu melci, scoici și chestii adunate la mare, borcane și vreo 60 de animale de pluș. 
E greu. Știu. E ca și cum ai rupe o parte din tine.

Dar, dacă n-ai țară, apelează la soluția 1 sau 2.
Sau du-le la părinți, ei te vor înțelege. Doar ei știu ce înseamnă agoniseala de o viață.

Bine, oricând ai putea să le arunci și să trăiești și tu normal, curat, să ai spațiu, să realizezi că ai o problemă și să încetezi să mai strângi câcaturi inutile pe care nu le cari cu tine în sarcofag.
Deci nu sunt de acord cu demolarea garajelor.








Share on Facebook

Facebook