sâmbătă, 28 decembrie 2013

De ce mi-e mie frică de Ada Milea






Nu înțeleg de ce am oameni în lista de facebook care pun moaca lui Ada Milea de Crăciun. 
Ce legătură are Ada Milea cu Crăciunul?
(Înțelegeam dacă era Adormirea sau Tăierea Capului, sau alte chestii de ortodocși siniștri).


Adică e acel timp al anului când tre' să fim mai buni, mai calmi, să ascultăm câcaturi care ne duc spre zen sau spre sex, sau ne fac să ne gândim la copilărie, cadouri vesele și ce-o să găsim sub brad. 
Nimeni nu vrea să o găsească pe Ada Milea sub brad. 
Pentru că Ada Milea ar ofili brazii de plastic. 

Pentru că mă ustură ochii, doar când îi aud numele.

Pentru că e cel mai dărâmat vizual bărbat pe care l-am văzut.

Pentru că ar trebui să-și lălăie câcaturile folc undeva, în întuneric, de unde să nu mai iasă niciodată, gen Triunghiul Bermudelor.

---------------------------------------------------------------------------------------

Ada Milea - mare artistă. În wikipedia scrie că așa au murit dinozaurii.


Nu înțeleg nici cum Ada Milea a ajuns pe Youtube cu concerte și monologuri teatrale care sperie și un orb surdo mut. Știu că ăștia care au filmat chestii din Cernobâl acum 2-3 ani, au murit. Mai sunt câțiva care au boli în stadiu terminal și excrescențe sinistre pe 60 % din corp.

Știu că Ada Milea e eternă. Prin urâțenie. Și prin folc naționalist, abureli feministe și alte câcaturi de teatru la care merg oamenii urâți, ca să-mi dea mie peste față că eu nu înțeleg ce artă îndrugă Ada Milea. 
Și-mi spun că nu contează că ea e urâtă, pentru că ea face artă pe care nu o înțelege nimeni; dar e ARTĂ. 


Adevărul e că oamenii urâți înțeleg orice fel de artă neînțeleasă ca să arate că ei sunt urâți, dar măcar sunt urâți inteligenți. Adică cum face Ada Milea. Artă pentru urâți. 
Pe care eu nu o înțeleg din primele secunde pentru că sunt ORIPILAT DE FAPTUL CĂ ARATĂ CA UN INTESTIN CARE SE ONDULEAZĂ PE O CHITARĂ. 

Și torturează chitara aia până când toți strigă ”super” și pun filmarea pe iutub. Să vadă și alții la ce artă au fost ei. Că, ce dacă femeia  arată proaspăt dezgropată? Artă!


Ada Milea nu numai că e urâtă. Mai și vorbește. Sau cântă. Sau face chestii în public. Sau face artă care sună ca pișarea de după bere în chiuveta publică. Dar, da, artă.

Cândva, cineva care o înțelegea pe Ada Milea, a încercat să mă convingă că nu e nici bărbat, nici urâtă și nici să nu fac colivă cu prescuri. Că nu-i moartă - deși pare. Că doar să privesc și să ascult. Și să nu-mi fie teamă. Să mă acomodez cu urâțenia. 
Au trecut zece ani.



Share on Facebook

Facebook