luni, 30 iunie 2014

Mersul trenurilor: Vama Veche





Dragi băieței și fetițe, a venit vara, voi nu știți încă, dar vă anunț eu. 

E anotimpul în care femeile descoperă că au celulită pe buci, picioare, genunchi și organe interne, anotimpul când realizează că nici unul dintre cele 2 costume de baie nu le mai avantajează, au slip cu burtă și bucile au făcut buci mai mici, loțiunea de soare a expirat din martie, ai alege muntele dar toată lumea merge la mare, ai alege microbuzul dar prietena are rău de mașină și vomită pe necunoscuți. 
Așa că alegi marea, aglomerația, înghesuiala și 4 ore pe tren, dacă locuiești, ca omul normal, în Galați.

Am pentru voi 8 sfaturi vesele și interesante, bune de luat în calcul pentru a ieși din anonimat și a face ceva distractiv în alea 4 ore.

Nu așeptați până în septembrie. Oamenii de câcat merg la mare toamna. Nu. Nu sunteți pensionari, nu vă temeți de aglomerație, cazare de 200 de lei pe noapte și șaorme cu infecții. Nu. Alegeți iulie-august. Fără frică.

1. Prima regulă când pleci undeva- nu se doarme în noaptea respectivă, niciodată. Chit că mergi la mare sau la înmormântare. Tre să fii vesel, vag torpilat, să petreci toată noaptea cu alții ca tine, să faceți planuri și să vă imaginați chestii cu voi și marea.
Tre să bei până când nu mai nimerești magazinul de lângă bloc pentru refill. Tre să ajungi la gară echipat de munte, vorbind TARE și duhnind a boască. Și să dai telefoane și mesaje fraierilor ca să știe ei că pleci la mare. La 5-6 dimineața.


2. Tre să faci bagaje multe și inutile în care îndeși cărți, ca să zică lumea de pe tren/plajă/terasă că ești sexi, antisocial și inteligent. Nu reviste cu rebus, CĂRȚI !
Ați observat că din ce în ce mai mulți indivizi citesc în public și se uită pe facebook, pe ascuns, de pe budă? Se cheamă evoluție. Înainte citeam pe budă. Înainte. Acum, nu. Cară după tine ceva filozofic și citește zâmbind superior.


3. Deși Galați -Constanța se face în 4 ore, nu uita de mâncare de tren! Nu cipsuri și snecsuri , că n-ai 12 ani. Tu adu mâncare serioasă, consistentă, cumpără și un pate din gară, că nu se știe niciodată. 
Nu aduce borcane, că nu ești țăran. Recomand caserole ușoare pe care le poți îndesa în pungi mai vechi, chiar dacă sunt urâte și cumva lipicioase, îți pasă de gura lumii? Îți dă ea de mâncare? Nu! Te hrănești singur!
Cremvuștii sunt simpatici, de exemplu, că poți gesticula cu ei spre ceilalți călători nevinovați, dar sunt insignifianți caloric. Îi poți înlocui cu cârnăciori afumați la care merge și berea. Și o porție consistentă de varză cu ciolan.
Adu pâine normală, nu feliată, mușcă din ea românește și hain, scutură firimiturile peste ăla din față când te duci la budă, fii educat!
Alege mâncarea care să miroasă bine și natural ca să demonstrezi că ești un individ sănătos și fără complexe,aruncă poșetele și telefoanele și întinde-o pe măsuța dintre scaune.  Nu uita să gesticulezi cu cârnatul, mai ales către copiii mici cu familii mari.


4. Dacă ai impresia că miroase urât în vagon și ți se duce imaginea, nu te panica. Nu e din cauză că ai băut ca porcul toată noaptea, nici din cauză că băltea uleiul în mâncarea de varză. Absolut. Cel mai probabil, ai o cădere de calciu. Pentru a evita leșinul ai nevoie de relaxare. Aici e momentul în care te descalți fără să te apleci. Toată lumea știe procedura: scoți un adidas cu ajutorul celuilalt și un ciorap cu degetul mare advers. Pe urmă, îți întinzi comod picioarele pe bancheta din față și încerci să adormi până-n Buzău.


5. În Buzău e un individ care vinde bere-țigări-alune-covrigi.Acum e momentul să cumperi bere, să bei bere și să vorbești TARE și descălțat cu oricine din vagon și să explici că mergi la mare. Sunt mulți care nu știu că mergi la mare și ar fi nepoliticos să rămână neinformați.
Și, pentru că trenul staționează vreo 3 minute, tre fumezi o țigară, așa că racolează vreo 15 fumători nărăvași și înghesuiți-vă toți  în coridorul pe unde se urcă în tren, ăla în care încap maxim 4 persoane și 2 valize. Scrumați pe ușă, pe călători, pe ceferiști, pe câini, dați foc la gară. Apoi continuați cu berea și povestiți tuturor cum ardea gara.


6. E absolut obligatoriu să aveți un copil mic și enervant în gașcă. Dacă nu aveți, găsiți unul, prin gară, înainte de urcare. Cu cât mai mic, cu atât mai CFR gratis. Să știe să pună multe întrebări și să repete o întrebare de 52 de ori pe oră. TARE. Să știe să alerge pe culoar și să apese toate butoanele. Să știe să depisteze persoana aia din tren care vrea să fie lăsată în pace,care nu comunică, eventual o individă în doliu sau ceva și să îi recite poezii de Coșbuc. Și să o întrebe de ce plânge. De 52 de ori pe oră.


7. Dacă drumul pare prea lung și prea plictisitor, poți face ceva absolut normal,natural și relaxant: scobitul în nas. Sau poți mânca pufuleți. Sau ambele. Dar nu oricum. Scobitul în nas, în public, trebuie făcut cu măiestrie, nu pe fugă, nu pe ascuns. Trebuie să fii unic și original. Trebuie să fie un scobit sincer, cu rotit de deget, cu săpaturi, cu uimire teatrală la extragerea degetului din cavitate. Apoi zâmbești din toate măselele și întrebi politicos călătorul victimă dacă nu vrea nișe pufuleți.


8. Cu o oră înainte de Constanța, înghesuiți-vă pe culoar, cu bagajele, corturile și skiurile și discutați despre cum trenul a ajuns mai devreme. Întotdeauna funcționează. 
Un întreg vagon va sta o oră în picioare .

Nu ajungi degeaba în Constanța. Nu. Tu ai un scop mai meschin de atât. Vei lua vreo 2 autocare către Mangalia și Vamă și toate sfaturile de mai sus vor avea un mega efect dacă ești bețiv recidivist, ai multe bagaje, corturi, skiuri și pufuleți.


Share on Facebook

Facebook

duminică, 29 iunie 2014

Mersul Trenurilor



(Ruxandra)
Stateam eu azi dimineață, pe la 15 așa, beam cafeaua, jucam candy crush saga și mă gândeam la sensu' vieții întru-un mod foarte ironic moralizator. O fi bine viața, n-o fi bine. Sunt ușor debusolată, mă rog, asta e starea mea naturală, dar weekendul ăsta e primul din viața mea conștientă în care n-am ideea de luni și nici nu sunt în concediu.

Adică. Pentru ăștia care mă cunoașteți personal, să știți că nu mai lucrez unde lucram. După  7 ani, am decis eu așa că ar fi timpul să trec la o etapă nouă, vreo niște luni, să stau degeaba și să rânjesc enervant și superior la statusurile voastre cu luni, oboseală și plictis, colegi nașpa și salarii mici. Am hotărât să mă fac acel trol mic și urât care vă stocărește din spatele moniorului și râde hain făcând liste cu plecat la mare pentru că tocmai m-am întors de la munte.

Și după ce vin de la mare, mă car la polonezi vreo două săptămâni pentru că n-am văzut Auschwitzul și-s curioasă în legătură cu durerea umană. Până la polonezi mă opresc vreo niște zile în Cluj ca să mă îmbăt grav și să-mi fac poze cu câinele ca să creadă lumea că mi-am tras labrador și m-am mutat în Cluj. O să găsesc și un bebeluș în parc și o să-mi fac poze și cu ăla și o să par maternă și grasă. Muie.

Desigur, vă veți intreba dacă e adevărat că am decis să stau degeaba și să am niște bani care să-mi asigure țigări, alcooale, tocuri de 10 și alte kitschuri fără de care nu aș putea trăi, dacă e adevărat că am avut curajul să renunț cu fanfară la un job bun, colegi aproape umani, salariu atractiv și program flexibil. Da. E adevărat. Sunt o cretină și am gândit exact ca o cretină. Și azi noapte am fost o cretină pentru că, din ce în ce mai mult, mă îndrept spre ilegalități ca să fiu fericită. Sunt.
----------------------------------------------------------------------------------------

Pentru că se apropie vara și sunteți veseli că mergeți la mare, munte și la super concerte unde să vă îmbătați ca vitele și să vă faceți poze cu gunoiul de lângă scenă, să știți că mersul trenurilor nu mai e actualizat. Eu am crezut că e același tren, ăla spre Sinaia, adică la 6.40 și la 6.30 eram în gară pentru că sunt leneșă și în zece minute am timp și de bilet și de cafea și să fac pipi la 1 leu. NU. Programul trenurilor de pe net e eronat. Trenul meu a plecat la 6. Am mers cu isuzu și am vomitat pe băiatul de lângă Ina. Dacă voi nu vreți să vomitați pe băiatul de lângă Ina, mergeți cu trenul.
--------------------------------------------------------------------------------------
Sunt foarte invidioasă, supărată și frustrată că nu merg la Billy Idol.
---------------------------------------------------------------------------------------

În seara asta merg într-un anume loc să beau bere și să casc ochii la meci, prefăcându-mă că înțeleg ceva. Nu spun care loc, că lumea știe că n-am bani. Important e că strada are sens unic și lumea se uită mereu în stânga, troleul vine din dreapta și e extrem de hazliu să vezi bătrânelele care ies din biserică și ajung  direct în rai.


Share on Facebook

Facebook

duminică, 1 iunie 2014

Pensionarii și scaunele din autobuz





Bună dimineața, dragi băieței și fetițe și lamulțeani de sfinții trei ierarhi Constantin și Gavriil!

Astăzi vom vorbi despre pensionari, ce pericole reprezintă ei pentru noi - oamenii - și ce daune pot aduce ei mediului înconjurător. 
Tot azi vom afla cum putem evita să ne fie furat scaunul din autobuz. Sau troleibuz. 
Sau dric.

Voi începe cu precizarea că există două categorii de pensionari: cei care vânează scaune și cei morți. 
Mai sunt și cei de la terapie intensivă la capul cărora se dezbate moștenirea pe garsonieră și vine popa cu molifta ( aici veti spune revoltați - ce de câcat ești, bă, Dinu, cum adică să te iei de un om aproximativ mort?! ) 
Adevărat vă zic, chiar și ăia de la terapie intensivă vă vânează scaunul.
Hulpavi. Hapsâni. Cu vână. Pulsează arzător în perfuzie și dau la aparatele de resuscitare ca Hulk Hogan - în speranța că-și revin din holeră și-și cumpără autobuz. Vă dați seama? Autobuz?! 
Circa 40 de scaune goale! Toate ale lor! TOATE! De aia nu semnează moștenirea pe garsonieră! De aia, mă, de aia!

Să vorbim totuși despre cei mai puțin morți și despre pericolele la care ne supun.

Mediu : Urban ( Autobuz. Biserici. Cimitire. În spatele vizorului. La orice cabinet stomatologic. Cu borcanele în vizită la spital ).

Ore de apariție : între 7 și 9 dimineața. Uneori apar și între 7 și 8 seara, ăștia fiind ăia mai rebeli, mai nocturni, care vânează legume și fructe la juma de preț în Kaufland. 

Aspect : Par vertebrate, dar nu sunt. Sunt moi.
Se îmbracă în alb pentru că e așaaa - vesel, tineresc, viu, plus că se tem de insolație. 
Mie mi s-a părut întotdeauna o prostie chestia asta cum că albul te-ar feri de insolație. Sau bejul. Ei, în schimb, consideră acest alb și bej ca un soi de vaccin anti malarie solară. Sau ca pe-o cremă cu factor ridicat de protecție. 
Adică sunt tâmpiți. 
Înțeleg că eviți culorile întunecate, dar de ce nu roz? De ce nu verde brotăcel? NU! Strâmbă din nas și trosnesc din Corega! Alb sau bej. 

Ele : Pălărie albă dintr-un fel de rafie care le acoperă finuț chelia, sutien ascuțit din material bățos, ochelari cu lănțuc,o sacoșă cu juma de kil de ceapă și evantai. Evantaiul îl foiesc fie vară, fie iarnă, pentru că au bufeuri de la menopauza din 74 sau ascund faptul că au scăpat un pârț delicat. 
Aici intervine partea hazlie: când bâțâie din evantai, pielea aia alb-rozie și creață dintre axilă și cot tremură mai frumos ca valurile Dunării când s-a scufundat Mogoșoaia. La fel se întâmplă și când bagă cruci după cruci cu o viteză demnă de Schumacher când nu e în comă. 
Posedă o hartă rutieră de varice mai îmbârligată ca străzile Bucureștiului și au dezvoltat, în timp, o paranoia foarte echilibrată și complexă cu privire la boli, apometre și Bianca Drăgușanu.
Au o privire de basset sceptic cu pălărie și abonament gratuit pentru care au muncit o viață.

Fraza preferata: Am muncit o viață!

Fraza preferată nr 2 : suntem niște bieți pensionari 
(și, de aici, variațiuni pe aceeași temă: PENSIA)

Hobby : crucile, troițele, popa, moaștele, băncile din parc, scaunele din autobuz și vizorul.


Ei: Au mai mult păr în nas decât pe cap. Au în permananță la ei presa. Sau gazeta. Niciodată ziarul. Au cameltoe. Nu întrebați de ce, nu știu să explic, nu găsesc logica anatomică, dar au cameltoe. 
În mâna cu care nu țin gazeta duc o borsetă cu agățătoare, borsetă pe care o laudă de fiecare dată când își aduc aminte. Adică la fiecare 5 minute, dacă sunt sclerozați. Dacă nu, la fiecare oră. Totul e din piele naturală, cu catarame naturale și interior căptușit natural cu buzunare naturale în care își țin cupoanele de pensie, abonamentul gratuit și buletin cu foi expirat din 59. Totul natural. E luată din Slănic Moldova, când a fost pentru artrită. Sau artroză. E din piele de căprioară. Sau mistreț. Nu-și mai amintește exact. Chiar și miroase natural. A mistreț.

Plus că au batistă. Toți. Aceeași. Tre s-o știți. E albă cu dungulițe albastre și miroase a parastasul de la care au primit-o de pomană. 
Plus că nu se spală. Niciodată. Și au, pe sub cămașa albă sau bej, un maieu de un colorit incert, adânc înfipt în pantaloni. Puternic. Bărbătește. 
Unii au insigne și decorații de la răscoala din 1907 ca să-ți arate ei ție cine e șeful.


Fraza preferată: N-au. Că au uitat. Oricum, ceva cu politică.

Hobby : șah, tabinet, toci, table, cozile la orice, scaunele de oriunde, fetițele de 11 ani cu fustițe scurte și piciorușe fragede care joacă tenis cu fetițele de 8 ani în pantalonași albi și puțin transparenți.


Dacă încă vă frământă întrebarea de la început - cum evităm să ni se mai fure scaunul în autobuz - ei bine, nu, nu există scăpare. Cercetătorii britanici încă mai lucrează pentru a ne da o soluție.
Pensionarii vânători de scaune sunt peste tot. 
Ca niște vulturi pleșuvi pe crestele erodate, aprigi, însetați după scaunul din autobuz. 
Ca bravii oșteni de la MărășeștiMărăștiOituz luptând pentru scaunul din tramvai. 
Flutură cuponul de pensie așa cum Greuceanu flutura sabia peste capul zmeului pentru a salva scaunul din metrou.

Dar, cu toate că au privirea tulbure în dioptrii de minus 8, cu toate că miros a morfină și-a colon deranjat, cu toate că scuipă prin spațiul dintre gingie și proteză și au ceară preistorică lipită de aparatul auditiv, ei sunt ai noștri:  bunici, părinți, familie, băga-mi-aș pula-n ei de mortăciuni care-mi fură scaunul din autobuz :)




Share on Facebook

Facebook