joi, 27 iunie 2013

Fac pipi des




Dacă eram fată, nu scriam asta dar: am o problemă legată de pipi. Nu e o problemă medicală, nu e o problemă recentă, nu e genul de chestie pe care o cauți pe net să vezi dacă nu cumva ai cancer la vezică. 

E o treabă care datează de la 4-5 ani, vârsta la care m-am scăpat ultima dată pe mine, în pătuț, în somn, lângă colegul de grădiniță/cămin. Și cumva pe colegul de grădiniță. Nu a fost singura dată când m-am scăpat pe colegul, dar a fost singura dată când a fost convins că udeala nu-i aparține. 
Cred că l-am și opărit sau ceva.

A bătut educatoarea la mine ca la delincvenții juvenili, după care i-a predat mamei ștafeta.

Am stat la colț cu mâinile sus, au râs copiii de mine, nu am mai fost lăsat sa mă joc cu lego, nici să cânt “Deschide urechea bine”, nici să înghiontesc blondele în drum spre baie. 

Nimeni nu a mai împărțit pătuțul cu mine în timpul somnului de prânz. Cred că dormeau câte trei în pătuț. Toată grupa mare am fost poreclit Pompierul. Sau Pișlea. 
Sau, cel mai grav, Pișlea-Pompierul.

De atunci fac pipi preventiv.  Dacă ies în oraș, fac pipi; dacă invit lume la mine, fac pipi; dacă plec la serviciu, iar fac pipi. E o primă grijă, o chestie fără de care nu se poate, pe care nu o uit, fac pipi obsesiv compulsiv. Dacă uit să fac, mă întorc din stradă. Parcă trăiesc constant o frică a dispariției budelor din întreaga lume. 
Și nici nu pot să fac pipi normal, în natură. În afară de mare, am făcut pipi în mare, în schimb, trei zile am fost constipat. Dar asta e o altă problemă.

Cel mai grav e când mă culc. Fac un pipi preventiv. Mă întorc în cameră. Mă așez cumsecade în pat și realizez că a fost un pipi cam mic. Cobor din pat via budă. Aștept. Îmi fuge somnul. Mă obsedează că am mâncat pepene sau am băut bere. Mă obsedează că mă voi trezi să merg la baie. Mă foiesc circa 2 ore. Găsesc o poziție confortabilă. Câinii care lătrau TARE au început un lătrat cu ecou. Simt că adorm. Belesc brusc ochii.Vreau pipi. Și nu știu dacă e doar senzație pe creier sau chiar tre` să merg. Mă apăs pe burtă. Nu e grav. Adorm. 

Până și în vise am problema asta. Eu nu am genul de coșmar cu mine blocat în toaletă. Eu am coșmaruri cu toaleta blocată. Sau visez că mă ușurez în public, pe stradă, pe mine, lângă colegi, pe colegi, că nu am timp să fac, că nu am voie să fac, că am făcut în pat, că Pișlea-Pompierul, că mi-e rușine.

Din cauza asta fac pipi des. Îmi dă un soi de siguranță, de putere, de încredere în mine.

Ar fi o lume mai bună dacă nu ar exista grădinițe, vezici pline și pompieri.
Share on Facebook

Facebook