miercuri, 26 martie 2014

Doișpe ani un sclav



Mi-am luat net nelimitat pe telefon deștept ca să pot debita povestea de seară direct din pat.
E scurtă pentru că nu contează lungimea.

Să începem. 

M-am gândit să fac recenzii cu filme pe care le-am văzut eu când eram beat.

De exemplu, am văzut filmul ăla cu sclavul negru care a vrut Oscarul.
Începe cu unul care e obligat să îi bage degetul în păsărel lu` una, el nu vrea, ea vrea și se transpiră mult în jur. 

Ăsta cu degetul era un negru liber, dar deosebit de urât, cu familie și casă și se bucura foarte mult că e negru liber cu casă, până când se îmbată cu doi. Ăștia doi, mari haimanale, îl fac sclav și se trezește negrul mahmur, într-un fel de pivniță, unde e amenințat cu cafteală. 

Schimbă vreo doi masteri care dezbină femeia de bărbat, mama de copii și unchii de cumnați. (Aicea lumea plânge.)

Pe urmă culege bumbac sau ceva și e un soi de de competiție între ăștia care culeg, iar una pe care o tot babardește dorsal masterul e cea mai culegătoare dintre toți.
La un moment dat, se bagă pe fir Brad Pitt și îl ajută pe ăsta, că doar e Brad Pitt. 
Aia bătută și babardită râmâne undeva, în urmă, cu un ochi vânăt și țeasta spartă. (Și cred că aia era tot aia cu degetul în păsărel, dar nu sunt sigur.)

El ajunge la familia lui care deja a făcut nepoți și toți plâng și se bucură cu bale și lacrimi, tremurături și alte chestii pe care le fac negrii.

Sfârșit.

Share on Facebook

Facebook

marți, 18 martie 2014

Opium and poison. Jasmine and rose. Dream of ambrosia. All flavors glow.





M-am întors în urmă cu câteva luni, din obligație. Că mă tot suni.

Câteodată răspund (un soi de milă drăgălașă). Câteodată ignor benevol orice semn. 
Când răspund sper să termini în câteva minute tot ce ai de spus și că ți-era dor de vocea mea și că ai băut și că ești în depresie. Dar te ascult. 
Știi, ca și cum i-ai da o înghețată unui pui de țigan. Nu-l placi, dar e copil și ți-e milă. Și va crește tot țigan așa cum crește dragostea ta pentru mine. Adică degeaba.



Unii nu sesizează minciuna. Că vrei să scapi de ei și, implicit, de un trecut. 
Trecutul ăla nu e al nostru. E al meu.



-----------------------------------------------------------------------------

Ruxandra e speriată de o pungă de napolitane mai mare decât ea.

Au femeile astea o chestie cu mâncarea. Dacă vine în cantități industriale, fac urât. E prea mult și ele au siluetă. Parcă eu o pun să mănânce tot. Dacă-i cumpăr o pungă mică, ronțăie, se fericește, mai cere. 
Pe urmă se supără pe conexiunea mea wireless. 
Îi trece cu napolitane.

-----------------------------------------------------------------------------



Femeia frumoasă ascultă o piesă cu opium, mă întreb cum arată când o ascultă și ea se întreabă de ce mă m-ar interesa pe mine chestia asta.

Dar. Dead can dance.



-----------------------------------------------------------------------------

Ca să fiu sincer am visat că făceam dragoste cu sex. Și că aveai rujul ăla din poza de profil.

Ți-am trimis un mesaj în aceeași zi. Că am zâmbit. Tu mi-ai spus că ți-e dor de zâmbetul meu. Eu am zâmbit puțin pervers după. Ești îndrăgosteala aia care revine.



-----------------------------------------------------------------------------





Am supărat o evreică. Azi. Ciudat. Credeam că evreii sunt supărați din naștere.

Și chiar nu mai credeam că mai există evrei supraviețuitori. 






Share on Facebook

Facebook

marți, 11 martie 2014

Sâmbătă




Ce mișto. Sâmbătă plec în Bacău. La pisici.
În viitoarea sâmbătă o să dau cadouri sinistre și te iubesc mult când facem karaoke.
În altă sâmbătă o să plec în Cluj. Să mă fac medic veterinar. Că deja am crescut mare.
Să deschidem cabinet vet într-o bucată de apartament de Ina, cu vedere la stradă, cu copaci și bănci și vecini iritați. Acolo, lângă Cuza. Ne primește.
Tu ai să scrii despre mine, tu ai să răscucești brățări despre mine, tu ai să scrii despre brățari, tu ai să pictezi brățări răsucite.
Iar tu ai să fii asistentul meu. Asistenta mea.


Share on Facebook

Facebook

sâmbătă, 8 martie 2014

De-a v-ați ascunselea





Fată, am văzut ghiocei, zambile mov, frezii la reducere și alte vegetale care te-ar fi încântat. 
Am văzut și o eșarfă cu buline pe care nu ai fi purtat-o la gât ca oamenii normali dar ai fi făcut-o bentiță, și-ar fi alunecat din păr iar și iar, până când ai fi decis s-o transformi în batistă de pus la sacou. 
Și tu nu purtai sacouri dar ai fi găsit un scop fiecărui cadou inutil.

Nu ți-am cumpărat nimic. 

Am trecut pe lângă ghiocei, zambile, chestii cu ”pentru mama”, plușuri; am trecut pe lângă cupluri, iubite, fiice, îndrăgosiți și bentițe colorate. 
Am trecut și pe lângă mame. N-am văzut nici o fată. Doar mame. Grăbite, târând câte-un plod cu fes, smucite, așteptând la semafor, tunse urât. Mame.


Îți spuneam ”fată” că arătai ca o fată, gesticulai ca o fată, îți pictai unghiile greșind pe la colțuri tot ca o fată. Mi-a rămas o sticluță cu lac sidefat, întărit, încă mai miroase ca mâna ta pe fruntea mea dimineața. Și ca prima zi de școală.

Fată, noi nu eram ca ei. Noi aveam 20 și 40 de ani și râdeam la desene animate ca la 6 ani, noi nu făceam ciorbă și felul doi ci ne îmbătam și comandam mâncare făcută de alții, băteam în țeavă cu morse dacă ne bătea vecinul în țeavă, desenam pe pereți și dădeam muzica prea tare și tu, fată, m-ai învățat cum să invit o fată la dans. Pe Scar tissue și pe Road Trippin'.

Tu nu știai să coși, nu știai să-mi faci senvișuri și mă tundeai strâmb.
Eu de la tine am învățat Minulescu, Red Hot Chili Peppers și de-a v-ați ascunselea.

Apoi am crescut, lucram mult. Vorbeam puțin. 
Tu încercai să îmbătrânești, eu eram mereu pe fugă.

 
Când ți-am adus penultima oară flori, ai bătut din palme, te-ai ridicat pe vârfuri și m-ai pupat pe frunte.
Când ți-am adus ultima oara flori, aveai deja prea multe.





Share on Facebook

Facebook

duminică, 2 martie 2014

Martie prin port



Reții chestii deosebit de inutile despre oameni. Că unora le place verdele, că pe unii îi sperie claunii, că alții îs dezaxați dacă mergi în dreapta lor și te roagă politicos să te muți. Eventual cu o poveste semiamuzantă, despre cum au ajus ei pietoni de partea stângă. 
Ții minte și te muți în stânga/dreapta înainte să repovestească. 


Eu rețin chestii deosebit de inutile despre oricine, fără discriminare. Și nu știu dacă le rețin pentru că îmi plac prea mult sau îmi displac profund, nu știu de ce sunt atent la tâmpenii aproape neuro-vegetative, de ce asociez un individ cu o chestie pe care o spune sau o face.
Și da, mi-e ciudă că nu-s atent la câcaturi cu adevărat importante.


Ca să mă explic, luăm 10 indivizi și eu rețin tâmpenii ca astea :



-Îmi transpiră mâna pe mouse
-Nu mă abat de la un anumit traseu în supermarket
-Am obiceiul tâmpit de a sesiza scamele de pe bluza lui cutare când vorbesc cu el; nu e politicos, dar îmi place să le culeg
-Nu știu de ce transpir doar la un subraț
-Îmi urăsc părul dimineața
-Îmi place să număr când fac pipi. Gen cronometru
-Bunică-mea își scotea peruca când se îmbăta
-Când merg pe zebră, calc doar pe dungile colorate
-Îmi curăț bocancii cu șervețele umede
-Am obiceiul de a mirosi lumea. Și carțile noi. Și hainele noi. Îmi place mirosul hainelor noi și nu le spăl după prima purtare. Hai două purtări. Hai cinci, dacă e vorba de fulare. 
-Germana mi se pare turn on
-I-am prins pe ai mei făcând sex
-Am făcut un fel de sex la 7 ani, ne jucam de-a doctorul. Nu a fost chiar sex. Dar
-Mă uit în batistă/șervețel după ce îmi suflu nasul


Aș fi curios despre chestiile neinteresante pe care le reține lumea despre mine.



Și mai rețin și altele, mai cuminți, mai în ceață, mai importante. De data asta, chestii cu femei, că tot e martie.

Că strângi filtrul când îți fumezi țigara, că ți-e frică că dacă, poate, uite, fumezi cam mult, că-ți lipești fiecare concert pe frigider, că dintr-un pui de pisică ți-ai făcut familie, că fără să-ți fie familie ți-e dor de tata, că bei sampanie doar din paharul de heineken, că te agiți ca la epilepsie înainte de tatuaj, că ești moale, mândră și fericită după, că-ți place să ambalezi și furculiță de plastic dacă e cadou, că știi să faci cremă de zahar ars (iar treaba asta e pe cale de dispariție).


Demodat și previzibil, vă doresc un martie frumos și fiecare dintre voi să aibă parte de un arici care roade un dinozaur.


Share on Facebook

Facebook