Fată, am văzut
ghiocei, zambile mov, frezii la reducere și alte vegetale care te-ar fi
încântat.
Am văzut și o eșarfă cu buline pe care nu ai fi purtat-o la gât ca
oamenii normali dar ai fi făcut-o bentiță, și-ar fi alunecat din păr iar și iar,
până când ai fi decis s-o transformi în batistă de pus la sacou.
Și tu nu
purtai sacouri dar ai fi găsit un scop fiecărui cadou inutil.
Nu ți-am cumpărat
nimic.
Am trecut pe
lângă ghiocei, zambile, chestii cu ”pentru mama”, plușuri; am trecut pe lângă cupluri, iubite, fiice,
îndrăgosiți și bentițe colorate.
Am trecut și pe lângă mame. N-am văzut nici o
fată. Doar mame. Grăbite, târând câte-un plod cu fes, smucite, așteptând la
semafor, tunse urât. Mame.
Îți spuneam
”fată” că arătai ca o fată, gesticulai ca o fată, îți pictai unghiile greșind
pe la colțuri tot ca o fată. Mi-a rămas o sticluță cu lac sidefat, întărit, încă
mai miroase ca mâna ta pe fruntea mea dimineața. Și ca prima zi de școală.
Fată, noi nu eram
ca ei. Noi aveam 20 și 40 de ani și râdeam la desene animate ca la 6 ani, noi nu făceam ciorbă și felul doi ci ne îmbătam și comandam mâncare făcută de alții, băteam în țeavă cu morse dacă ne bătea
vecinul în țeavă, desenam pe pereți și dădeam muzica prea tare și tu, fată, m-ai
învățat cum să invit o fată la dans. Pe Scar tissue și pe Road Trippin'.
Tu nu știai să coși, nu știai să-mi faci senvișuri și mă tundeai strâmb.
Eu de la tine am învățat Minulescu, Red Hot Chili Peppers și de-a v-ați ascunselea.
Apoi am crescut,
lucram mult. Vorbeam puțin.
Tu încercai să
îmbătrânești, eu eram mereu pe fugă.
Când ți-am adus
penultima oară flori, ai bătut din palme, te-ai ridicat pe vârfuri și m-ai
pupat pe frunte.
Când ți-am adus
ultima oara flori, aveai deja prea multe.
