luni, 14 martie 2016

[Shut the door]




Facebook


Îmi fac poze când beau și le dau frumos prin instagram și-mi pun și poezie frumoasă cu ceva trist așa, în engleză,- la description- ca să par deprimată și fatală pentru că prinde la lume.
Caut și ceva location mai suspect și ajung la stadiul de retard sever în care îmi număr like-urile de  la check-in.

Aștept citate din înțelepciunea populară cu -tot frumoasă ai rămas, te vreau, ești cear remarkabilă, ke faci diseara, ești în gl- și multe like-uri la poza cu fața mea sedată.

Și primesc like și la pozele alea din 2010 pentru că oamenii deștepți și foarte interesați de mine dau next. Și like. Na like. Na Like că-ți trebuie. Inimă. Like.

Bine, mai sunt și din ăștia care îmi scriu chestii nasoale dar le spun să-și revizuiască atitudinea, le dau delete la comentarii și îi înjur și, dacă continuă, îi ameninț că le găsesc IP-ul și vin după ei. Huo.

Dar-meh- până la urmă fac ce trebuie să facă o fată.




Brașov


În Brașov (pentru c-am început să crăp pe dinauntru) am dus un monolog (de vreo două zile) despre sensul vieții, necesitatea aspirinei în combaterea mahmurelii, dreamcatchere, ciorapi cu bandă adezivă și alte droguri ușoare. 

M-am surprins gesticulând, de regulă nu fac asta, nu-mi place și mi-am surprins un dor mic pentru postări aproape zilnice.
Poate pentru că mi-a fost prea dor să te citesc zilnic.
Eram toată un cocktail de sentimente și aveam multe păreri în legătură cu mine -în strânsă legătură cu berea-, bărbați, femei și restul.

Mi-era bine deși mi-am cam purtat ficatul în poșetă a doua zi și zic asta în timp ce iau, preventiv, două aspirine.


Btw, restaurantele din Brașov sunt plăzmuirea necuratului. Adică, pe la 12 ziua am intrat în unul, așa, mai discret, cu șervete cu sigiliu pe farfurii și am comandat cafele, am băut ciorbe, am bârfit, am plâns iubiri vechi și am fumat țigări. Pe urmă am ajuns în trei locuri diferite și brusc eram la McDonalds după foarte puțin jager. Pe la zece noaptea. Ciudat.




15 Martie


Abia acum am început să înțeleg insomniile, durerile de cap care nu trec nici la neurologie, scrumiera plină și lenea de-a o goli. Dar parcă, totuși, nu-i lene. Parcă fiecare rest de țigară își are povestea, peste alte zeci de povești; cu nervi, cu zâmbete, cu dureri de cap noi și poze vechi, cu tag și check-in. De data asta dau eu next-next și like-like și pachetul de țigări se mută-ncet în scrumieră. Moarte iminentă.


Amân orice chestie importantă cu o artă demnă de licitații și cu motive inventate la secundă. 
Mi-e silă, mi-e lene și mi-e ciudă că mi-e silă și lene și mă comport ca la 16 ani înainte de teza la istorie. Las războaiele pe mâine. Apoi pe poimâine. 
Apoi pun telefonul pe silent și mă bag sub pătură. 
Și sub plapumă. 
Și sub saltea.






Share on Facebook

Facebook

My Favorite Love Scene Is an Awkward Love Scene



Boy

Vorbesc cu un băiat cu care nu vorbesc decât la ziua lui. De vreo 4 ani. 
Că-i timid și că Facebook. Sau la ziua mea. 
Că-s mai amabilă în mesaje când îmi trimite muzică. Și că Facebook.
Îmi urează cerul și pământul și-mi spune că-s frumoasă și hai în Grădina Publică să-ți fac poze. 
Hai.
Mi-e drag și caut ascuțitoarea pentru creionul dermatograf și pentru că n-o găsesc îi spun că vorbim când se face vară. Și el înțelege că nu de anotimp zic.


10 March

M-a trezit un singur mesaj în Orange pe 10. Pe la 8. 
Prima. 
Mereu prima. 
Am zâmbit mereu.
A urmat Neil Young și am recitit mesajul. Am păstrat mesajul.



Home

Vreau să mă trezesc într-o casă în care mai trăiește cineva. 
Să-mi spună ”Bună dimineața”. Și pe nume.
Să am între 7 ani și o eternitate; să miroasă a brânzoaice calde și a dimineață de vară prin perdele cu flori, să nu știu să fumez, să n-am Facebook, nici Instagram, nici WhatsApp, nici Skype, să n-am nevoie de telefon, nici de creioane dermatograf. 
Să miroasă a cafea și-a duminică, a vacanță, a veșnicie și-a lene întinsă în așternuturi albe.
Să fiu safe.

Miroase doar a martie și-a pastă de dinți.



Girl

Pe la zece seara am urcat în mașină după o notă de plată foarte lungă și un crush recunoscut în față. Îmi place cum bați din palme la glumele mele, cum râzi tare, că nu porți ruj dar că-ți ascunzi bretonul în clămițe ascunse și șatene, că bei vin roșu și că ți se pare ok să te prefaci că ești cu mine când sunt cunoscuți în preajmă. 
Și că ai doar 21 de ani. Și că nu ți se pare amuzant că mi se pare amuzant să mă joc cu minorii.
Mă joc. 
Mă joc, dar aș plăti pentru genul ăsta de companie note de plată infinite.
Să nu fiu safe.



Cat Cocaine

E interesant cum se găsește fericirea și în Galați. În plicuri mici și albe și toaleta fetelor, insistent, cu brațul lui, vechi și frumos tatuat și stângăcia mea. 
Că mi-e drag.
E previzibil și drăgălaș ca fundul unui bebeluș și ca primul sărut.
Înjurături și beri și scrumiere prea pline, o fata mult prea frumoasă aducând jager și telefonul meu aducând un taxi. 
Tu îmi știi toate astea. 
Cu crush cocaine, cu boy crush, cu girl crush și cu dureri de cap lângă cafea și pisici. Tu ești fericirea din Galați.



Facebook

Ajungem într-un bar care se vrea obscur și rock și te învăț despre Facebook.
Știi cum e cu ăștia de pe Facebook? 
Dă-le ceva. 
Chit că e poza ta în chiloți sau periuța ta de dinți dimineața, grenade sau îmbrățișări, muzică cu versuri sau istericale cu puli și block, romane cu drame, dramele tale, moartea cuiva, viața altora, dragostea altora, moartea dragostei altora, moartea ta virtuală, dă-le decolteu, dă-le stockings, dă-le război, catfight, dă-le cats and fights sau cafele virtuale dar numa dă-le ceva.
Dă-le.
O să-ți placă și-o să te vindece. Nu peste noapte, nu mâine, dar o să te vindece și-o să te îndrăgostești pe Facebook. 
Te vor iubi. Și-o să-ți fie bine. Dă-le și binele ăla.
E o investiție bună și de viitor și e gratis.


Domina

Tot în barul ăla îți spun că am iubit și cât am iubit și că nu-mi mai permit investiții gratuite. Nu salut gratuit, nu zâmbesc gratuit, nu răspund gratuit unor mesaje din suta de mesaje zilnice. 
Zecile câteodată. 
Zece azi. 
Fritz și restul.
Mi-am pierdut timp să înțeleg bărbații ca să te înțeleg pe tine și am câștigat timp când m-am prefăcut că-i înțeleg, adică acum.
M-am îndrăgostit iar și mi-e bine să-mi împart laptop-ul cu tine și să facem planuri cu Insomnia. 
În Cluj.

Sunt safe.






Share on Facebook

Facebook