vineri, 26 iulie 2013

Iulie

M-am îndrăgostit puțin, e vară și întind rufe pe balcon.
Când ai unghiile abia colorate, eu îți deschid foarte romantic doza de bere. Adică tu.
În rest...lene, Jeremy Irons, rufe pe balcon și vară.







Share on Facebook

Facebook

vineri, 5 iulie 2013

Cred că am limbrici





De mic am fost un copil între slăbuț și slab, uneori ciolănos. 

Prima poză cu mine și rahitismul o am de la grădiniță, serbarea de Crăciun, unde nu era mare diferență între mine și sorcovă. Adică eram genul de băț îmbrăcat pufos, cu 3 perechi de pantaloni din lână, geacă cosmonautică cu glugă și mănuși cusute de mâneci, să nu le pierd. 
Când mi-au crescut mâinile, aveam patru perechi de mănuși, alea cusute și altele, independente. 
Era chestia aia cum că de ce să-i cumperi boracului haine pe măsură?! Nu. I le cumperi cu 3 numere mai mari, că plodul crește într-un an cât alții in 7. Așa am avut eu geacă cosmonautică până-n liceu. 
Așa era și cu pantofii. Purtam 35 și îmi cumpărau 42.

Nu rețin ce mâncam când eram mic. Rețin în schimb gorgoazele cărate în tricou, guma cu surprize, siropul de îngrășat și tabletele fructate Multivita în cutie albastră cu capac, care a devenit, între timp, cutia de cafea. 
În rest, mă sclifoseam feminin la pește, pui, rață, ouă, lapte și alte felii de pâine cu gem.

De ceva ani mă hrănesc cu țigări, bere și cafea, mâncare primită cadou de la vecini cu ocazia pomenilor și mâncare gătită de mine, ocazional. 


Asta până ieri. 

Ieri a fost ziua aia din lună când eu iau salariul și sunt foarte fericit. Când vreau să ies în oraș la o bere și o șaormă. Când le zâmbesc colegilor și iubesc pe toată lumea. Când biroul mi se pare mai prietenos, când orice caz e mai ușor, când toate colegele seamănă cu aia din Sunetul Muzicii și-mi triluiesc chestii benefice și motivaționale.

Ora 8 seara. Ies la o bere și o șaormă. Îmi cumpăr ciocolată Rom Tricolor. Trei.

Ora 10 seara. Ajung acasă. Curăț cartofi. Prăjesc cartofi, mâncând doi știuleți de porumb fiert. Parcă merge și un ou prăjit lângă berea aia. Descopăr conserva de nu știu ce pește în ulei vegetal. Și că am pâine împletită de cineva. Astea toate la un film simpatic cu Renee Zellweger care-și calcula caloriile și țigările.

Ora  12 din noapte. Se termină filmul, îmi amintesc că am caise și cât de mult îmi plac mie caisele. Stau în hol, cu frigiderul deschis, cu un zâmbet larg, crăcănând caise.

Azi a fost vineri. 
M-am trezit flămând, la ora 7 dimineața. Nimic nu e mai frumos vinerea dimineață ca două felii de pâine unse cu unt și barbarizate cu brânză topită la tub. Realizez că lucrez de la 16, mă culc iar, visez niște chestii, mă trezesc în jur de 12, pun un ibric pentru cafea, am un șoc că nu vreau să fumez și mulg iar tubul de brânză topită pe două felii de pâine. Asta lângă o roșie și un întreg piept de pui afumat, tip pastramă.


Ora 18. Sunt la serviciu, fac o comandă la o firmă de cattering, mănânc două mini calzone, trimit unui prieten sms-uri despre fasole cu afumătură, nu simt nevoia de a fuma, mănânc un Mars, se face ora 20, plec spre casă. 

Mi-e poftă de paste cu brânză, mă obsedează ideea de furculiță-n paste cu brânză sau cașcaval care se întinde cald în jurul lor, un sos bun de roșii și un pahar de vin. 
Nu e vorba de saturație, că mă satur.
Dar mereu îmi aduc aminte că mai am ceva în frigider. Și mi se face brusc foame de chestia aia. De exemplu, un soi de biscuiți cu jeleu de fructe care zac acolo de la salariul trecut. 

În noaptea asta, adică acum o oră, am băut o bere, am mâncat toți biscuiții ăia, pastele cu brânză și o pungă de fistic prăjit și sărat. Plus încă un baton de Rom Tricolor, cumpărat în drum spre casă.


Oscilez de la nevoia de dulce la nevoia de sărat mai ceva ca o femeie la menstruație, însărcinată sau la menopauză. 
Nu mă tem de kilograme în plus, mă tem pentru buget. Că în două zile am mâncat mai mult decât aș putea cheltui în două zile. 

Am ajuns la concluzia sumbră că am limbrici. Sau o tenie mare și gurmandă. Sau ceva care mănâncă mâncarea din mațul meu. 
Sau că am un stomac independent de mine. Nu exagerez, nu glumesc și aș mânca acum orice (vreo patru chifle fast food) cu multe sosuri, maioneză și o felie de pepene roșu după. 

Sper totuși să am limbrici și nu tenie. Am dat căutare cu portretul teniei pe Google și m-am înspăimântat.





Share on Facebook

Facebook

:(

Dacă postul ăsta apare foarte târziu, mi-a murit Mozilla.
Folosesc Internet Explorer.
LA MULȚI ANI, 2001!!!!
Share on Facebook

Facebook

miercuri, 3 iulie 2013

32





Azi am să iau salariul și am să beau o bere neagră, eu cu mine, în fața monitorului, vorbind concomitent cu 3 persoane. Voi vorbi despre mine, sex și depresie, depresie cu sex, ex și impresie, Beck’s și gresie. 
Când sunt trist îmi aduc aminte de salariu. Și de cai. 

Nimic nu mi se pare mai gingaș ca un bebeluș dormind pe curul unui cal. Nimic!



Share on Facebook

Facebook

marți, 2 iulie 2013

31





Azi am bușit bara din spate a unei mașini și l-am internat pe tata. 
Am respins patru apeluri de la Iuda, l-am înjurat în gând și am semnat patru acte cu aceeași semnătură. M-am întors din spital cu ideea unui tatuaj pe buca dreaptă și am sfârșit făcând dragoste cu cineva frumos. 

Am băut înainte de serviciu, n-am avut bani de Orbit și am fost deosebit de cuminte de tăcut. 



Îmi plac persoanele reci. Pentru că sunt calde doar 2 minute și pentru că îmi trebuie fix 2 minute să învăț cum sărută. Pe urmă, redevenim amândoi reci și vorbim despre pistruii fetelor.

Îmi plac femeile cu pistrui pe sâni, mi s-au părut mereu vinovate, îmi plac femeile cu forme, cu toarte rotunde frumos, îmi plac ochii ciudat de grialbastruverdviolet ai lui Iuda. Cred că l-am iubit pentru parpalacul negru și pălăria veche. 

Îmi place puțin că nu mai e atât de mult, că resping apeluri, că voi avea un tatuaj pe buca dreaptă, că fac sex neprotejat, că un far de mașină nu-ți dă voie să ajungi la spital, îmi place că nu vreau să scriu ca Dinu, că mi-e dor frumos de mama, că am cunoscut pe cineva frumos, că dacă ne plictisim, putem mieuna împreună. 

Am ajuns la concluzia că toți se simt puțin vinovați pentru că mă cunosc măcar puțin. 










Share on Facebook

Facebook