duminică, 20 ianuarie 2013

Frigiderul meu (2)



Sunt două categorii de cârnați care sperie

1. 

Cârnații străini, primiți de la rude, sau indivizi apropiați cu care nu ai nimic în comun, ambalați în pungă și mirosind a Piscu. Sau Pechea. Sau orice cu P. Aduși în sacoșă galbenă rufoasă pe care, cândva, scria Billa.
Cârnații din prima categorie sunt ca vinul roșu din octombrie în sticle de Adria. Sunt niște cârnați penibili pentru că nu au sticlă de Coca Cola.

2. 

Cârnații străini, comunitari și fără stăpân din galantar, vineții, reci, cu pete curios de albicioase, creți sau plesniți, îngrămădiți între o tobă la reducere și un parizer roz care seamănă cu toba la reducere.

Am un frigider cu două categorii de cârnați care sperie și am o pungă cu capete de pește pentru că vecina m-a rugat să facă borș prin februarie. Mi-a fost milă de lipsa ei de spațiu frigorific. 

Mă tem că voi avea borș de pește în februarie.

Am un săculeț de portocale și un carton de pizza cu salam picant care a derivat în salam monela.

Am un fruct albverzui, creț și incert care mi-a afectat săculețul cu portocale. 
Poate fi între portocala, kiwi, măr și buna moartă.


 Într-o zi mi-ai dăruit o portocală.








Share on Facebook

Facebook

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

3 Wisemen



Există oameni care îmi plac. 
Îmi plac nevinovat, îmi plac de mă plictisesc că-mi plac atât, îmi plac vinovat pentru că am gânduri obscure cu ei, îmi plac dependent și îmi plac pentru că ar răspunde la 4 dimineața și m-ar ajuta să o îngrop pe buna proaspăt moartă. 
Un accident, eu implicat. 
Îmi plac pentru că nu ar pune întrebari hidoase despre buna moartă, dar ar fi panicați la slujba cu colivă, prosoape și prescuri și ce tarif are popa.
Cel mai probabil ar vorbi despre evrei, ungurii din Transilvania și influența religiei baptiste asupra politicii mondiale. Și Dacia 1310. 
Și-aș uita că buna-i moartă fără lumânare.

Există categorii de oameni care nu-mi plac: roșcații urâți natural, de exemplu,...oamenii care vorbesc tare, oamenii care vorbesc tare despre roșcații urâți natural, oamenii care vorbesc tare cu roșcați, oamenii foarte isteți și tata. 
Tata nu e nici roșcat urât natural, nici categorie, dar e pe lista oamenilor care nu-mi plac.

Să fii roșcat urât natural e o anomalie, un defect fizic, o boală care macină, un cromozom încurcat, e o chestie independentă de tine. E aproape la fel cu vorbitul tare sau cu legătura mea genetică cu tata.
Istețimea nu. 
Oamenii isteți despre mine, nu.

Ei au impresia că-mi sunt plăcut indiferenți, că știu totul despre mine, că mie nu-mi pasă câte știu ei, că mă cunosc sau m-au cunoscut cândva, într-un trecut pubertac, sunt foarte isteți făurind povești despre cum m-au cunoscut ei și cum îi urăsc eu. 

Oamenii foarte isteți sunt mai răi ca roșcații urâți natural și mai răi ca tata. 
Pentru că oamenilor isteți le pasă tare de mine.


1. Faptul că eu sunt Jim și ea e Jane nu înseamnă sex nervos sau sex ocazional, copii, cumetrii, noaptea nunții, deflorare sau relație încurcată. Nici relație secretă. 
Faptul că eu sunt Jim și ea e Jane nu înseamnă friendzone, nici imagine de apărat, nici promiscuitate, nici un câcat mare ascuns, nici un câcat mare descoperit de tine în rolul lui Columb. 
Faptul că eu sunt Jim și ea e Jane înseamnă doi oameni pe care îi cheama Jim și Jane. 
Dacă ești atât de dobitoc încât să te uzi singular și imaginativ la  Jim + Jane = Love înseamnă că ești dobitoc cu imaginație. Ceea ce nu e atât de rău pentru tine. Iar pentru mine ești zglobiu, adolescentin și hazliu. Și faci parte din categoria oamenilor isteți despre mine.

2. Faptul că îmi ești indiferent înseamnă chiar că îmi ești indiferent. Adică, nu aștept semne, nici Crăciun Fericit, nici eternele acuze Jim-Jane, nici doi porumbei pe-o balegă moale. Faptul că îmi ești indiferent înseamnă că sunt în concediu și nu-mi pasă ce oră e, iar tu ești ceasul. După concediu, mă pensionez, concediu etern, iar tu ești ceasul. Orbesc, iar tu ești ceasul. Mor, iar tu ești ceasul. În viața de apoi iubesc clepsidrele iar tu ești un ceas cu cifre. Mă întorc în timp, călaresc dinozaurul meu, hotărăsc că e seară după poziția soarelui pe piatră, iar tu ești o pendulă despre care n-am habar.

3. Pentru tine e important să vorbești, să presupui că, să crezi că, să Jim și Jane, să rămâi la informații vechi, să digeri informații trecute, să mănânci termene de valabilitate depășite, să te autosalvezi de la monotonia monogamă. Să fii dobitoc cu imaginație și isteț cu ceas; să-mi tot numeri trecutul.  




Share on Facebook

Facebook