luni, 30 iunie 2014

Mersul trenurilor: Vama Veche





Dragi băieței și fetițe, a venit vara, voi nu știți încă, dar vă anunț eu. 

E anotimpul în care femeile descoperă că au celulită pe buci, picioare, genunchi și organe interne, anotimpul când realizează că nici unul dintre cele 2 costume de baie nu le mai avantajează, au slip cu burtă și bucile au făcut buci mai mici, loțiunea de soare a expirat din martie, ai alege muntele dar toată lumea merge la mare, ai alege microbuzul dar prietena are rău de mașină și vomită pe necunoscuți. 
Așa că alegi marea, aglomerația, înghesuiala și 4 ore pe tren, dacă locuiești, ca omul normal, în Galați.

Am pentru voi 8 sfaturi vesele și interesante, bune de luat în calcul pentru a ieși din anonimat și a face ceva distractiv în alea 4 ore.

Nu așeptați până în septembrie. Oamenii de câcat merg la mare toamna. Nu. Nu sunteți pensionari, nu vă temeți de aglomerație, cazare de 200 de lei pe noapte și șaorme cu infecții. Nu. Alegeți iulie-august. Fără frică.

1. Prima regulă când pleci undeva- nu se doarme în noaptea respectivă, niciodată. Chit că mergi la mare sau la înmormântare. Tre să fii vesel, vag torpilat, să petreci toată noaptea cu alții ca tine, să faceți planuri și să vă imaginați chestii cu voi și marea.
Tre să bei până când nu mai nimerești magazinul de lângă bloc pentru refill. Tre să ajungi la gară echipat de munte, vorbind TARE și duhnind a boască. Și să dai telefoane și mesaje fraierilor ca să știe ei că pleci la mare. La 5-6 dimineața.


2. Tre să faci bagaje multe și inutile în care îndeși cărți, ca să zică lumea de pe tren/plajă/terasă că ești sexi, antisocial și inteligent. Nu reviste cu rebus, CĂRȚI !
Ați observat că din ce în ce mai mulți indivizi citesc în public și se uită pe facebook, pe ascuns, de pe budă? Se cheamă evoluție. Înainte citeam pe budă. Înainte. Acum, nu. Cară după tine ceva filozofic și citește zâmbind superior.


3. Deși Galați -Constanța se face în 4 ore, nu uita de mâncare de tren! Nu cipsuri și snecsuri , că n-ai 12 ani. Tu adu mâncare serioasă, consistentă, cumpără și un pate din gară, că nu se știe niciodată. 
Nu aduce borcane, că nu ești țăran. Recomand caserole ușoare pe care le poți îndesa în pungi mai vechi, chiar dacă sunt urâte și cumva lipicioase, îți pasă de gura lumii? Îți dă ea de mâncare? Nu! Te hrănești singur!
Cremvuștii sunt simpatici, de exemplu, că poți gesticula cu ei spre ceilalți călători nevinovați, dar sunt insignifianți caloric. Îi poți înlocui cu cârnăciori afumați la care merge și berea. Și o porție consistentă de varză cu ciolan.
Adu pâine normală, nu feliată, mușcă din ea românește și hain, scutură firimiturile peste ăla din față când te duci la budă, fii educat!
Alege mâncarea care să miroasă bine și natural ca să demonstrezi că ești un individ sănătos și fără complexe,aruncă poșetele și telefoanele și întinde-o pe măsuța dintre scaune.  Nu uita să gesticulezi cu cârnatul, mai ales către copiii mici cu familii mari.


4. Dacă ai impresia că miroase urât în vagon și ți se duce imaginea, nu te panica. Nu e din cauză că ai băut ca porcul toată noaptea, nici din cauză că băltea uleiul în mâncarea de varză. Absolut. Cel mai probabil, ai o cădere de calciu. Pentru a evita leșinul ai nevoie de relaxare. Aici e momentul în care te descalți fără să te apleci. Toată lumea știe procedura: scoți un adidas cu ajutorul celuilalt și un ciorap cu degetul mare advers. Pe urmă, îți întinzi comod picioarele pe bancheta din față și încerci să adormi până-n Buzău.


5. În Buzău e un individ care vinde bere-țigări-alune-covrigi.Acum e momentul să cumperi bere, să bei bere și să vorbești TARE și descălțat cu oricine din vagon și să explici că mergi la mare. Sunt mulți care nu știu că mergi la mare și ar fi nepoliticos să rămână neinformați.
Și, pentru că trenul staționează vreo 3 minute, tre fumezi o țigară, așa că racolează vreo 15 fumători nărăvași și înghesuiți-vă toți  în coridorul pe unde se urcă în tren, ăla în care încap maxim 4 persoane și 2 valize. Scrumați pe ușă, pe călători, pe ceferiști, pe câini, dați foc la gară. Apoi continuați cu berea și povestiți tuturor cum ardea gara.


6. E absolut obligatoriu să aveți un copil mic și enervant în gașcă. Dacă nu aveți, găsiți unul, prin gară, înainte de urcare. Cu cât mai mic, cu atât mai CFR gratis. Să știe să pună multe întrebări și să repete o întrebare de 52 de ori pe oră. TARE. Să știe să alerge pe culoar și să apese toate butoanele. Să știe să depisteze persoana aia din tren care vrea să fie lăsată în pace,care nu comunică, eventual o individă în doliu sau ceva și să îi recite poezii de Coșbuc. Și să o întrebe de ce plânge. De 52 de ori pe oră.


7. Dacă drumul pare prea lung și prea plictisitor, poți face ceva absolut normal,natural și relaxant: scobitul în nas. Sau poți mânca pufuleți. Sau ambele. Dar nu oricum. Scobitul în nas, în public, trebuie făcut cu măiestrie, nu pe fugă, nu pe ascuns. Trebuie să fii unic și original. Trebuie să fie un scobit sincer, cu rotit de deget, cu săpaturi, cu uimire teatrală la extragerea degetului din cavitate. Apoi zâmbești din toate măselele și întrebi politicos călătorul victimă dacă nu vrea nișe pufuleți.


8. Cu o oră înainte de Constanța, înghesuiți-vă pe culoar, cu bagajele, corturile și skiurile și discutați despre cum trenul a ajuns mai devreme. Întotdeauna funcționează. 
Un întreg vagon va sta o oră în picioare .

Nu ajungi degeaba în Constanța. Nu. Tu ai un scop mai meschin de atât. Vei lua vreo 2 autocare către Mangalia și Vamă și toate sfaturile de mai sus vor avea un mega efect dacă ești bețiv recidivist, ai multe bagaje, corturi, skiuri și pufuleți.


Share on Facebook

Facebook

duminică, 29 iunie 2014

Mersul Trenurilor



(Ruxandra)
Stateam eu azi dimineață, pe la 15 așa, beam cafeaua, jucam candy crush saga și mă gândeam la sensu' vieții întru-un mod foarte ironic moralizator. O fi bine viața, n-o fi bine. Sunt ușor debusolată, mă rog, asta e starea mea naturală, dar weekendul ăsta e primul din viața mea conștientă în care n-am ideea de luni și nici nu sunt în concediu.

Adică. Pentru ăștia care mă cunoașteți personal, să știți că nu mai lucrez unde lucram. După  7 ani, am decis eu așa că ar fi timpul să trec la o etapă nouă, vreo niște luni, să stau degeaba și să rânjesc enervant și superior la statusurile voastre cu luni, oboseală și plictis, colegi nașpa și salarii mici. Am hotărât să mă fac acel trol mic și urât care vă stocărește din spatele moniorului și râde hain făcând liste cu plecat la mare pentru că tocmai m-am întors de la munte.

Și după ce vin de la mare, mă car la polonezi vreo două săptămâni pentru că n-am văzut Auschwitzul și-s curioasă în legătură cu durerea umană. Până la polonezi mă opresc vreo niște zile în Cluj ca să mă îmbăt grav și să-mi fac poze cu câinele ca să creadă lumea că mi-am tras labrador și m-am mutat în Cluj. O să găsesc și un bebeluș în parc și o să-mi fac poze și cu ăla și o să par maternă și grasă. Muie.

Desigur, vă veți intreba dacă e adevărat că am decis să stau degeaba și să am niște bani care să-mi asigure țigări, alcooale, tocuri de 10 și alte kitschuri fără de care nu aș putea trăi, dacă e adevărat că am avut curajul să renunț cu fanfară la un job bun, colegi aproape umani, salariu atractiv și program flexibil. Da. E adevărat. Sunt o cretină și am gândit exact ca o cretină. Și azi noapte am fost o cretină pentru că, din ce în ce mai mult, mă îndrept spre ilegalități ca să fiu fericită. Sunt.
----------------------------------------------------------------------------------------

Pentru că se apropie vara și sunteți veseli că mergeți la mare, munte și la super concerte unde să vă îmbătați ca vitele și să vă faceți poze cu gunoiul de lângă scenă, să știți că mersul trenurilor nu mai e actualizat. Eu am crezut că e același tren, ăla spre Sinaia, adică la 6.40 și la 6.30 eram în gară pentru că sunt leneșă și în zece minute am timp și de bilet și de cafea și să fac pipi la 1 leu. NU. Programul trenurilor de pe net e eronat. Trenul meu a plecat la 6. Am mers cu isuzu și am vomitat pe băiatul de lângă Ina. Dacă voi nu vreți să vomitați pe băiatul de lângă Ina, mergeți cu trenul.
--------------------------------------------------------------------------------------
Sunt foarte invidioasă, supărată și frustrată că nu merg la Billy Idol.
---------------------------------------------------------------------------------------

În seara asta merg într-un anume loc să beau bere și să casc ochii la meci, prefăcându-mă că înțeleg ceva. Nu spun care loc, că lumea știe că n-am bani. Important e că strada are sens unic și lumea se uită mereu în stânga, troleul vine din dreapta și e extrem de hazliu să vezi bătrânelele care ies din biserică și ajung  direct în rai.


Share on Facebook

Facebook

duminică, 15 iunie 2014

I can't stop drinking about you






Inventez cele mai stupide motive ca să nu socializez, să nu ies din casă, să nu răspund, să nu aștept, să nu nimic. Schimb, în schimb, mesaje absolut ilogice cu Ruxandra în limba italiană. 
Numai noi înțelegem că la cocodrilo se răspunde cu pipistrello și doar nouă ni se pare al naibii de amuzant. Cum pula mea să traduci curcubeul- l'ArcoBaleno ? 
Și cum naiba am uitat de Topo Gigio ? Era cea mai hazlie invenție până la internet! Orice copil lovit la cap și-a dorit un Topo Gigio! Dacă nu v-ați dorit un șoarec cu breton și voce enervantă ați fost tâmpiți. 

----------------------------------------------

Îmi place Thanatos Archive pentru că pune poze cu bebeluși morți sau aproape morți și tu tre să ghicești adevărul. Incitant. Le iau cu share, mă relaxează să mă gândesc la ceva cu adevărat inutil. Am wall-ul plin de bebeluși morți.
Tu nu ești inutilă dar și la tine mă gândesc. Și la tine. Și chiar la tine.

----------------------------------------------

Am găsit, de curând, imaginea aia agățată de pereții camerei tale. Mi-a adus dragostea înapoi.



-----------------------------------------------
Un mail destul de consistent mă invită la cafea cu frișcă și o oră de bicicletă. Cafea beau.
Pe bicicletă n-o să mai pot învăța să merg fără tine.
-------------------------------------------------



Refuz, renunț, mă ascund,mă obosiți,mă căutați pentru a mă anunța că nu o să mă mai căutați niciodată. Femeia frumoasă mă anunță de o nuntă și-mi imaginez chestii amuzante. Pe urmă vorbim despre cum nu mai vrem să vorbim.
Comentez pentru a doua oară-n viață,că mi-e mai ușor să tastez decât să behăi ceva uricios, cineva mă cenzurează și-mi place. Erotism delicat, ascuns bine.
------------------------------------------------


Prima chestie pe care o să o fac când ajung în Cluj o să fie o poză în pădurea Baciu. Voi avea, pe fundal, o siluetă transparentă care-mi pune coarne și un ozeneu în stânga sus. Va fi tip vedere și o să scriu, pe spate, ce am mai scris.
-----------------------------------------------


Aștept toamna ca pe un nou început, fac bagaje pe hârtie,adun adeverințe, adun bani și caut poze tip buletin. Îmi cenzurez gândurile, mă încurajez, mi-e bine. 
Am curaj, scriu mesaje, le șterg înainte de trimitere, mă cert, o iau de la capăt, te ignor atent, verific telefonul la minut, mi-e bine.
Mă doare iar un dor mai vechi, trecutul mi se pare sufocant de aproape, mă cert cu tine imaginar - și-n fiecare seară - pe discuții mai vechi, îmi scad punctele la capitolul optimism, mi-e bine.



Share on Facebook

Facebook

luni, 9 iunie 2014

Ars longa, vita brevis





Reîncarnarea nu există. Nu vei deveni animal pufos de casă, nici bărbat futuristic, nici gândac de bucătărie și nici nu vei bântui  40 de zile până să-ți alegi vreun corp. 
Nu există nici rai sau iad, nici nu vei revedea pe cei dragi -  morți în '48, nu vei primi mesaje cifrate de la ei, nu vei purta cămașă albă sau aripioare - că nu ești tampon și nu vei învăța să cânți subit la harpă. 
Nu există tunele, coruri de îngeri, porți de fildeș, Casper și nici cazane cu smoală. 
Nu există karma, nu tre' să fii mai bun pentru a primi mai bun în lumea de apoi. Pentru că nu există lumea de apoi. Și nu se va răzbuna nimeni înzecit pe tine. Nu vei merge " în ceruri" că nu ești nici astronaut, nici viu. Cel mai apropiat și vesel loc e morga și cel care te va ajuta cumva, e autopsierul.

Ce se întâmplă după e doar creația optimismului tău de om fricos și stupid. 
Că asta ești- fricos și stupid. Și poți excela în orice până la partea cu ce se întâmplă după. 
Acolo te blochezi, zâmbești superior și începi un babbling persuasiv și fantezist despre viața de după. 

Știi cum e? Faci din moarte o artă și din artă o viață de apoi. Realitatea e că te descompui și atât. 
Un proces chimic banal. Te descompui, te degradezi, îți plesnesc organele, devii o baltă mare și urâtă. 
Singura parte bună e că, în câțiva ani, probabil, va crește un agud pe tine. Și vei avea câteva rude qvasinecrofile care-ți vor face monument și grilaj de fier forjat, vor vorbi cu tine și te vor afuma cu tămâia rămasă de la ăla care a crăpat înaintea ta.



Share on Facebook

Facebook

duminică, 8 iunie 2014

Șomer în 2014




În viața fiecărui om normal la cap, cu familie, responsabilități, rate și citații Apaterm  vine un moment când alege o bodegă veselă unde să vadă meciul și să bea alocația copilului. 

Faptul că miroși a boască și după o săptămână de la meci, că aștepți pensia CAP a socrilor ca să iei țigări la bucată și că ficatul tău seamănă a pate de rață ieftin din piața rușilor, nu, nu te face un cetățean mai puțin responsabil. 
Și ce dacă ești șomer? Nu e ca și cum ar fi vina ta. Ai lucrat din greu pentru a ajunge aici. Și, în fond, sunt oameni cu 3 facultăți care nu găsesc un loc decent de muncă. Tu, la 57 de ani, cu cele 8 clase, ai sprijinit pe umerii tăi statul și economia și ai mai multe skiluri ca Stephen Hawking. 
Și, în plus, tu știi cel mai bine ce înseamă munca cu omul. 

După '90 ai fost paznic, dulgher, gropar și șofer de maxi taxi. Știți voi ce înseamnă să fii șofer de maxi taxi? 

Omului îi spui finuț să nu mai trântească-n pula mea ușa că nu plătește el rată la microbuz cu 12 locuri unde încap lejer 76 de inși și 12 copii în portbagaj. Tre' să știi să rămâi în control când vezi că ăla care alerga și-ți făcea semne disperate să faci o stație tocmai a fost spulberat de troleul care lua curba spre Micro 19. Psihologie, tată. 

Zilnic tre' să știi să faci câte trei chestii concomitent : cu o mână conduci, cu a doua dai restul. Cu a treia deschizi geamul și bagi hristoși și puli și anafure că boul care face Galați-Brăila nu semnalizează-n morții mamei lui. 

Tre' să știi economie, geografie și, uneori, medicină, mai ales când bătrânica simpatică cu 6 sacoșe de rafie și două geamantane a vrut să se urce în față, lângă șofer și i-a anchilozat șoldul, râmânând blocata între ușă și carosabil timp de 6 stații. Nu e timp de șolduri anchilozate. Potrivești medical portiera cu șoldul în afară și pornești așa. Nu e timp de panică. Nu e timp de plâns. 
Șoferul responsabil are un program fix și ajunge întotdeauna la timp la destinație. Pentru că șoferul de maxi taxi știe mai bine ca oricine să aplice legile fizicii.

Gravitația? Pentru șoferul cu ani buni de experiență în vodcă , gravitația e un joc de copii. Chiar dacă are impresia că e mereu în intersecție, chiar dacă are impresia că drumul e circular și a pocnit 12 maidanezi în doar două zile, șoferul responsabil nu se abate de la drum. 
Și ce dacă ai băut cu vecinul Jean până la 6 dimineața și la 7 îți începe programul? Ce, Jean se plânge? Voi știți ce face Jean? E lăcătuș mecanic! Utilaje, dom'le! Precizie, dom'le! Și ce dacă mai are 4 degete? Voi știți ce greu e să confecționezi o piesă mecanică cu doar 4 degete? Dedicat băiat, Jean! 

A sacrificat totul pentru meseria lui. Până și nevasta. A sacrificat-o cu caloriferul dar nu e vina lui. Era deprimat că explodase alambicul și l-a prins iarna fără cei 80 de litri de rachiu. Chiar așa l-a cunoscut pe Jean: bea spirt Mona și număra pe degete de câte ori a fost treaz într-o viață. Pe alea 4 degete.


Este grea viața de șomer după ce ai fost ani la rând șofer. Uneori îți vine să-ți iei lumea în cap, să uiți de toate, să te urci la volan și să fugi în lume. Cel mai departe ajungi la Piscu că nu ai benzină suficientă dar, și acolo e bine, că acolo s-au mutat alde Jean și și-au reparat alambicul.



Share on Facebook

Facebook