miercuri, 16 aprilie 2014

Ireal



Ruxandra

(Către bărba-su) 
Mi-am luat liber azi. Trebuie să spăl geamurile de la balcon dar nu de asta mi-am luat liber. 
Mă sâcâie pata aia mare de cafea de pe covor că s-a și întărit (ce dracu' a fost în mintea mea să luăm covor alb), mă rog, o s-o frec cu biocarpet numai să n-o mai văd și să caști ochii de altă dată când ești mai mahmur ca porcul la ignat, să nu nimerești și covorul când bei cafea. 
Parcă bei cafea cu colonul, să mor eu. 

Am să sun tot eu să declar apometrele, ajung și la finanțe, trec pe la medicul de familie să-i duc adeverință cum că suntem salariați și am timp, mai pe seară, de o supă normală să nu mai văd cancer la minut la pliculeț. Te sun cum ajung în Lidl - să-mi spui dacă mai e nevoie de ceva, că în weekend nu mă mișc din casă. Paștele mă-sii. O să circule lumea ca martorii lui iehova în bloc la maică-ta.

(la ora 8 seara, Ruxandra e tot la cafea, a patra, că o știu dezorganizată)

Dacă mă apuc de făcut mai multe chestii și nu termin nici una - nu-s dezorganizată. Măcar încep să fac mai multe chestii și nu mă moșcăi doar la una. Nu-s dezorganizată, e felul meu de a fi multifuncțională. Până mă plictisesc. E ca la sex, pula mea.

Eu

Mi se pare ireal să văd poze actuale cu foștii colegi, colege ( ăia care se scobeau în nas la unison în clasele 5-8, marcau orice pupitru cu gumă roz lipită bine dedesubt, ăia de la care copiam la teze și cu care am împărțit primul gel de păr pentru poza de buletin) .  

Au copii, se mărită, se cunună, se parastas și alte chestii care implică biserică și sacou.
Au cumva același cap, aceleași trăsături, doar că sunt mai expandați și mai serioși.
Colega mea dintr-a patra, Elena, e la a doua sarcină și mi-e groază să mă gândesc că, în tot timpul ăsta, a deținut un vagin. 
Colegul meu, Cătălin, a început să chelească cu genul ăla de chelie -tip autostradă-, cu două benzi lucioase și o dungă întreruptă pe centru .   
Duc discuții despre redecorare, pitici de grădină la promoție, kilowati și PVC din lemn sau aluminiu.

Până acum am crezut că îmbătrânesc doar eu dar văd că-mi îmbătrânește și copilăria. Își învață copii să pronunțe Auchan și nu Real. Ireal.


Share on Facebook

Facebook

joi, 10 aprilie 2014

Am pus alaltăieri o mașină la spălat și nu a terminat încă




Procedez cu prelungitor la prelungitor la prelungitor pentru că are un cablu mic și singura priză apropiată e pe hol. 
Că doar n-am nevoie de priză în bucătărie, unde e mașina. 
Că s-a gândit cine a sculptat blocul că de ce priză în bucătărie.  Pe atunci nu existau storcătoare de fructe, mixere, microunde și vibratoare.

Plus că mașina e SH și eu nu sunt atât de meseriaș încât să-mi făuresc o priză în bucătărie.

Bine, aș putea muta mașina pe hol, dar pe hol e frigiderul care e băgat în priza de pe hol.
Oricum aș da-o, complicat.


Spăl de 3 ore pe program scurt. Nu pot folosi altă tehnologie din casă pe motiv că mi se ard siguranțele. Nu aspirator, nu storcător, nu vibrator, nu instalație la brad. Mă piș pe întuneric.
Bine că laptopul e pe baterii.

Spală de 3 ore și mă gândesc cu frică că nu se va mai opri niciodată. Chiar. Dacă nu se va opri niciodată? Nici dacă o scot din priză. Să nu mai pot pleca niciodată de acasă. NICIODATĂ! 
Să mă factură la lumină, să mă zgomot cârâit, bârâit și hurducăit, mai ceva ca vecinul când o fugărește pe nevastă-sa cu toporișca.

Serios. Mă omoară zgomotul. 

Uneori tace și, în pauza aia, se aude zgomotul cristalin al nopții gălățene: foșnetul caisului din fața geamului, un câine urlând în depărtare, clinchet de clopoței chinezești, o ambulanță veselă, vecinul de la 3, trăgând apa.

Voi continua să despodobesc bradul.
Îmi cer scuze dacă vă încarc cu problemele mele.

Share on Facebook

Facebook

Pentru când mă pregătesc să mor



E, într-adevăr, un titlu de marinar care a luat-o prea mult în substraturile anale și-și cumpără test de sarcină cu bani tremurânzi de la o farmacistă grasă.
Adică sunt duios.


Ruxandra a aflat azi că am blog în care scriu chestii libidinoase despre ea. 
Preferam să afle post mortem.
Oare pot să fac un fel de blog post mortem care să fie la dispoziția celorlalți abia după ce mă decedez cu găină peste groapă? Unde fiecare să afle ce mult te-am iubit, Paraschivo, cu câți te-am înșelat, pe câți am iubit, dorit, unde am fost în ziua aia și dacă am fost sau nu îndrăgostit de o femeie frumoasă. 

Eu aș semna un contract din ăsta. 

Și aș scrie azi, și mâine, și poimâine, pentru fiecare. Și ei ar vedea mai târziu, după doliu, colivă și prescuri.
Și-ar suna cam așa:


1. Dragă doamna învățătoare, chiar am continuat să mă scobesc cu pasiune în nas de 654946547 mii de ori pe zi, deși am jurat în scris, pe tablă - că n-o să mai fac.
.
2. Dragă vecina judecătoare de la etaju' 2. Eu ți-am dat cu câcat pe clanță în septembrie, când ai otrăvit câinele blocului.

3. Dragă câinele mort otrăvit de vecina, să știi că i-am uns clanța cu câcat. 



Și aș mai recunoaște în scris că am furat bani din poșeta mamei. Că nu i-a pierdut. Că am cumpărat un tractoraș de plastic pe care l-am ținut ascuns câțiva ani. 
Până am crescut și nu mai știam să mă joc.

Aș mai scrie că ziua ta de naștere e ca tine. Ziua de azi. 
Senină, cu averse. Potop pe caniculă. Îngheață ecuatorul.


Pe urmă aș scrie că, de fapt, eu sunt Pilat din Port, că citesc zilnic chestii cu mucegai, că mă intrigă Mircea, că te iubesc fără să spun, că te urăsc iubindu-te, că Maya e cea mai frumoasă primăvară născută iarna, că trebuie să renovăm camera cu mucegai și cu geam defect, că Pitagora e reîncarnat în motan, că mă alimentezi în secret cu țigări ilegale, că azi noapte am visat-o frumos pe femeia frumoasă, că-mi place că nu ai accent foreign de Cluj, că te uiți în raftul de detergenți după tiramisu, că ești Blutengel cu tricou gri și că m-am pișat în pat pâna la 8 ani.





Share on Facebook

Facebook

duminică, 6 aprilie 2014

Lupul de pe strada perete




Cel mai mișto fumat e ăla cu prietenii care se sparg des. Tre să e întâmple neaparat seara și neaparat pe rave.
Greșit. Cel mai frumos mișto fumat e ăla de dimineață după ce ai pornoșit-o pe una.

Noaptea trecută n-am pornoșit pe nimeni dar sunt prăjit de dimineață. Și chestia asta mi-a amintit de un alt film care a vrut Oscarul și a avut un succes colosal la femei și handicapați.


Acțiunea e greu de urmărit pentru că nu se întâmplă absolut nimic. 
Cel mai important e că Di Caprio are o frunte creață pe tot parcursul filmului și își face o firmă angajând reduși mintal. Un chinez, un gras virgin cu ochelari și unul cu mustață.
Aștia sunt prezentați ca având fler, istețime și umor. Vorbesc la telefon cu alți handicapați, dezvoltă un fel de bursă și, când fac bani, totul se transformă în spitalul nouă cu răcnete, băutură și multe curve. Aicea ar trebui să râdem dar nu sunt râsetele alea pe fundal.

A,da. Și repetă la fiecare 5 minute că au bani și că e iligăl. 
Plus cadre care se mișcă ori prea repede ori în slow-motion.

 După două ore de film m-am mirat că n-am făcut comoție. 


 
Share on Facebook

Facebook

joi, 3 aprilie 2014

Seriale





Mi-ai spus că sunt rău. M-am bucurat. Deși. Nu sunt rău. 
Sunt răutăcios - pe alocuri și cu cine vreau- și femeile se tund scurt după o afacere cu mine. 
Un fel de răzbunare. 
Pentru că mie mi-au plăcut mereu femeile cu părul lung.

Sau.
Un fel de ”îmi bag pula-n trecut, o iau de la zero. Fresh. New. Start”. 

Momentul în care ele declară că mă urăsc și eu mă declar fericit și cumpăr pământ pentru floare.


------------------


Am cumpărat pământ pentru floare, pe bonuri, din supermarket. Singura floare care a supraviețuit fără mama - care avea grădină tropicală pe balcon. E un fel de trandafir japonez de mărimea unei pisici mici, stă lipit de geamul de la balcon și mă așteaptă acasă. 
Să vin. Să nu.
I-am tuns botanica uscată cu forfecuțul de unghii al Ruxandrei.
Tot Ruxandra mi-a spus că-s un fel de Leon. Eu, o floare și amândoi mereu pe fugă.
Dacă îmi plăcea Leon atât de mult aveam și arme de probă.

------------------

Am probat ochelari de soare. Din ăia, din chioșc cu reviste glossy pentru femei. 
E foarte aiurea să probezi singur ochelari de soare, pălării sau orice chestie care implică capul. 
Pari ceva între înfumurat, stângaci și schizofrenic. 
Sunt anumite chestii esențiale pentru care trebuie să ai galerie. Să se întâmple, să se uite.

-------------------

Mi se întâmplă să mă uit la un serial și să mă imaginez personajul care-mi place. Sau că am o relație amoroasă cu personajul care îmi place. Să mă răzbun ca personajul care îmi place. Să-mi fie dor cum îi e lui, să te iubesc cum iubește el, să te înșel ca el, să te omor cum omoară el. Să mă doară cum doare pe altcineva, pentru că pe mine nu mă mai doare nimic. Că doar tu ai zis că sunt puternic. 

Puterea nu există. E un compliment. Ca dumnezeu sau iepurașul de paște.


Share on Facebook

Facebook