vineri, 2 mai 2014

Maitrei





(Ruxandra)
  
Câteodată nu vreau să merg/circul/intru în spații cu oameni- gen supermarket, bănci, parcuri, baruri, da, chiar și baruri, iar simplul gând că aș putea da peste un vecin între etajul 1 și parter mă face să mă infarct de frică. Și nu e frică. Nu e agorafobie, nu e antisocial biheivior, nu e chestia că-s nemachiată și-n colanți de casă ciupiți în cur, în drum spre bere, nici chestia că-s preistoric de-n urmă cu întreținerea și din cauza ăstora ca mine s-a tăiat apa la 4 cartiere. Nu. Eu doar nu vreau oameni.


Câteodată am ideea asta fixă cum că oamenii sunt de câcat. Cu vocile lor subțiri de femei care comandă chestii roz nonalcolice și râd strident ca după iarbă, cu teroarea cu care se uită la cameră după ce s-au pozat bând din chestia roz și șterg pozele care le dezavantajează, cu cumpărăturile lor de câcat îngrămădite în căruțuri din care iese și un plod de câcat care zbiară că vrea nu'ș ce bomboane și împinge cu picioarele în căruțul meu. Și frac-su mai mare îl pișcă de cur ca să împingă mai tare cu adidasu cu leduri, că se vede că încrețesc din rid și că-i urăsc și pe ei și pe familia lor de câcat. În familia Borgia, dacă aveai un frate ca ăsta, îl otrăveai sau îl spânzurai. Nu-l pișcai de cur. 


Și ăștia care se bucură mult din motive de nimic. Ca ăștia din firmă. Eu nu pot să mă bucur cu 56 de inși pe care nu-i cunosc și nu-i plac și oricum îi văd zilnic.

Gen ies toți undeva și se bucură că-s toți undeva și fac ceva și-mi dau mesaj să vin și eu acolo să particip la ceva-ul ăla. Fie că e bar, teatru, cinema sau striptis cu piure la gerontologie. 
Ei tot se bucură. Și tot repetă faza aia cu ”oameni frumoși și clipe de neuitat”. Sub o poză pe facebook cu un pahar soios în care a fost ceva roz nonalcoolic și una blondă spălăcită cu un canin crescut în gingie peste alt canin care zâmbește a om frumos făcând ceva frumos arond cutare bar Galați haștag oamenifrumoși with 56 others. 


Și vecinii.

Cu ideile lor de vecini de câcat conform cărora dacă cineva mă vizitează de 5 ori în 7 zile, trebuie declarat la întreținere, cu obsesia lor de a-mi calcula apa trasă la budă și gazul ars.
Mă plâng unei prietene din Suedia. Ea: că să mă mut. Eventual afară. Că afară câcatul e altfel cică. Dar eu sunt destul de deșteaptă să trăiesc fără să culeg căpșuni suedeze sau să șterg câcat de suedez senil pe bani.
Ce vă mai agitați voi aștia din afară. Ce vă mai place exemplul personal și să recitați repetat despre civilizație. Ce vă mai inflamați cu politica din România când eu eu ziceam doar de colanți rupți în cur și vecini. 
Și așa nu mai vorbesc nici cu internetul.


Și mai am un fix cu răspunsul la telefon. Azi nu-mi place să răspund la telefon. Nu resping apelul, doar mă uit cum se face acoladă-acoladă-acoladă la receptor că așa se face la Samsung -acoladă, acoladă. Mi se ia o piatră de pe inimă când se opresc acolăzile. 
P.S. - Nu-s în zilele alea ale lunii, doar nu vreau oameni.
E un fel de fix. O fi de la prefix. Câcat.



Share on Facebook

Facebook

8 comentarii:

  1. pentru ruxandra. să uite 5 minute că oamenii îs de căcat.

    http://youtu.be/d5K62GXP-y4 duet.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ruxandra asta e geamana mea. Cel putin la faza cu telefonul suntem siamezi. De speriat. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că e. Eu așa îmi imaginez că ar scrie ceea ce face. Și-i dau glas. Și-o vioară mică- să prindă la public.

      Ștergere
    2. Gimminy Cricket. Credeam ca e reala, ca e vocea ei.

      Ștergere
  3. Vocea e a ei dar cuvintele sunt ale lui Dinu! Și așa fromos le pune în fraza... "E un fel de vers O fi de la verset!! Perfect!"

    RăspundețiȘtergere