luni, 6 ianuarie 2014

Ciocolată





O sun pe Ruxandra după ce am încetat s-o mai sun obsesiv compulsiv din 5 în 5 minute. Sunt în rețeaua Orange. O mai sun până dimineață. Îi scriu un mesaj în care o rog să mă sune ea. Verific ecranul telefonului obsesiv compulsiv din 5 în 5 minute.
Nu mă sună, nu mă mesaj. 

Dimineață.   
Am coborât să-i cumpăr o ciocolată Ruxandrei care e la ea acasă, nu vrea ciocolată și nu răspunde la telefon. 
Vânzătoarea de la magazinul din colț are cozile de la dermatograf trasate strâmb și-o coadă de inși amorțiți lângă dozatorul de cafea. Schimbă monezi, împarte fise, dă rest. M-am hotărât la o ciocolată și să-mi dea de restu` țigări. Light, dacă are, că m-am lăsat de fumat. Îmi dă și o ciocolată ruptă la mijloc, o simt prin ambalaj, îi cer alta. Mă întreabă că ce are asta, dar îmi caută alta.
Acum sughiț. Cred că mă pomenește.


Facebook. 
Mă uit după Ruxandra virtuală și dacă e, mă prefac că nu-mi pasă dacă e sau nu e. Dar nu e și eu aștept să fie. Dacă e la ora asta devin schizofrenic. Verific versurile de la o melodie obscură postată de ea acum 6 ore să văd dacă au legătură cu ceva. Cu mine. Cu mine supărând-o pe Ruxandra. 
Caut traduceri și interpretări. Rețin versuri. Are 1 like. Mă uit să văd cine e. Nu-l cunosc. Mă roade că nu-l cunosc și mă roade că-s paranoic. E senzația aia când vreau să șterg/report că cineva necunoscut likes this.


Mă uit la ciocolată. Verific să văd dacă nu-i ruptă și asta. Nu e. Șterg fire de praf imaginare de pe ambalaj. Scrie Poiana, că sunt înainte de salariu. Ce alegere de dobitoc naționalist - Poiana. Măcar dacă era albă. 


De 15 minute am uitat să o sun pe Ruxandra. Apel respins cu bip bip bip. 
Măcar nu mai sunt în rețeaua Orange. 


Mă joc prin meniul telefonului. Poză cu Ruxandra la mare, cu părul lung prins într-un coc șui. Ea îl numea coc melc. Eu o numeam Melcul Ruxandra. Pe Ruxandra. Și încă o poză cu dinții Ruxandrei mâncând ciocolată. Și o algă în papuc, tot la mare. 

Și un picior care nu e al meu, săpând în nisip, cu oja spartă frumos. De la mare.

Îmi pare rău că nu știu diferența între coc melc și coc scoică, cremă nuanțatoare și fond de ten, ojă lucioasă și ojă sidefată. Îmi pare rău că nu știu de ce te dai cu ojă și îmi pare rău că te-ai supărat că te-am întrebat de ce te dai cu ojă. Și că încă nu știu ce ciocolată-ți place sau dacă îți place atât de mult ciocolata încât să mă ierți.

Ruxandra, am fost la magazin, mi-a dat o ciocolată spartă, mai spartă ca oja de pe unghiile tale la mare și am  rugat-o frumos să-mi dea alta, intactă. 
Nu mai vreau să fiu în rețeaua Orange.


Share on Facebook

Facebook

Un comentariu: