sâmbătă, 29 iunie 2013

30




Îmi iau catrafusele, oamenii cu povești, poveștile cu pisici mici și partea care amuză.

Oamenii mint. Din lipsă de dragoste, din lipsă de sex, din lipsă de viață, din lipsă de viață sexuală, din lipsă de.
Cel mai dureros e că oamenii dor.

E ușor să intri în spațiul meu. Curiozitate.

Când ieși, ia totul. Iei ce nu-mi mai trebuie.

Eu am totul în viitor, tu ai trecutul meu. Și ți-e important să-l diseci. Multe muște ca tine.

Ești Iuda. Nu e frumos. Nu e literar. Nu te mai iubesc.
Un leu în plus, aproape de zodie.
 
“Guess that's thirty-one pieces of silver you've got now, huh? Sleep well, Judas.”
Share on Facebook

Facebook

joi, 27 iunie 2013

Fac pipi des




Dacă eram fată, nu scriam asta dar: am o problemă legată de pipi. Nu e o problemă medicală, nu e o problemă recentă, nu e genul de chestie pe care o cauți pe net să vezi dacă nu cumva ai cancer la vezică. 

E o treabă care datează de la 4-5 ani, vârsta la care m-am scăpat ultima dată pe mine, în pătuț, în somn, lângă colegul de grădiniță/cămin. Și cumva pe colegul de grădiniță. Nu a fost singura dată când m-am scăpat pe colegul, dar a fost singura dată când a fost convins că udeala nu-i aparține. 
Cred că l-am și opărit sau ceva.

A bătut educatoarea la mine ca la delincvenții juvenili, după care i-a predat mamei ștafeta.

Am stat la colț cu mâinile sus, au râs copiii de mine, nu am mai fost lăsat sa mă joc cu lego, nici să cânt “Deschide urechea bine”, nici să înghiontesc blondele în drum spre baie. 

Nimeni nu a mai împărțit pătuțul cu mine în timpul somnului de prânz. Cred că dormeau câte trei în pătuț. Toată grupa mare am fost poreclit Pompierul. Sau Pișlea. 
Sau, cel mai grav, Pișlea-Pompierul.

De atunci fac pipi preventiv.  Dacă ies în oraș, fac pipi; dacă invit lume la mine, fac pipi; dacă plec la serviciu, iar fac pipi. E o primă grijă, o chestie fără de care nu se poate, pe care nu o uit, fac pipi obsesiv compulsiv. Dacă uit să fac, mă întorc din stradă. Parcă trăiesc constant o frică a dispariției budelor din întreaga lume. 
Și nici nu pot să fac pipi normal, în natură. În afară de mare, am făcut pipi în mare, în schimb, trei zile am fost constipat. Dar asta e o altă problemă.

Cel mai grav e când mă culc. Fac un pipi preventiv. Mă întorc în cameră. Mă așez cumsecade în pat și realizez că a fost un pipi cam mic. Cobor din pat via budă. Aștept. Îmi fuge somnul. Mă obsedează că am mâncat pepene sau am băut bere. Mă obsedează că mă voi trezi să merg la baie. Mă foiesc circa 2 ore. Găsesc o poziție confortabilă. Câinii care lătrau TARE au început un lătrat cu ecou. Simt că adorm. Belesc brusc ochii.Vreau pipi. Și nu știu dacă e doar senzație pe creier sau chiar tre` să merg. Mă apăs pe burtă. Nu e grav. Adorm. 

Până și în vise am problema asta. Eu nu am genul de coșmar cu mine blocat în toaletă. Eu am coșmaruri cu toaleta blocată. Sau visez că mă ușurez în public, pe stradă, pe mine, lângă colegi, pe colegi, că nu am timp să fac, că nu am voie să fac, că am făcut în pat, că Pișlea-Pompierul, că mi-e rușine.

Din cauza asta fac pipi des. Îmi dă un soi de siguranță, de putere, de încredere în mine.

Ar fi o lume mai bună dacă nu ar exista grădinițe, vezici pline și pompieri.
Share on Facebook

Facebook

luni, 24 iunie 2013

Ana




Cineva trebuie să vadă Deine Lakaien și-un pian. Că e păcat. Și-ar fi și mai păcat să nu mergem împreună, noi doi ș-un pian.
M-am născut în 84. M-au numit Dinu pentru că începe ca dimineața, dinamita și diapozitivele cu orașe rusești. 
Nu am știut cum să mă joc cu păpuși dar am avut orașe rusești și biserici cu turle aurite, diafilme cu desene urâțele pe pereții acoperiți cu calciu, televizor alb-negru cu nuanțe de gri și un mileu mare pe el. Și o gloata de copii cu degete lipicioase care scormoneau în punga cu pufarine și râdeau la diafilm.
Cel mai mult ne-a placut El-Zorab.

Azi am spus că îmi place să citesc și am mințit pentru că am încetat să citesc din cărți. Dar e adevărat pentru că știu că voi citi iar așa cum am citit mult.

Without notes no more chords
And no poem without your words


Cineva foarte supărat noaptea trecută înțelege. Citesc rar povești în blog și comentez în funcție de gradul de alcoolemie. Ocolesc atent o singură pagină. 

Noaptea trecută a fost Ana, multă iarbă verde și un fel de muzică, desene animate și legume Thai cu gust de șosete cu dungi. 
Îmi place numele Ana, că sună singur și trist și cu papădii hippie după ureche. Și cu ie cu floarea soarelui, florile soarelui. 
Orice Ana se va refugia între papădii sau între coastele mele.

"Away" de la Deine Lakaien e despre dragoste. Singura și cea mai frumoasă. Nimeni nu fuge de dragoste, mulți sunt goniți, puțini supraviețuiesc kicking empty cans, just around the corner.


Gänsehaut ist bei mir immer willkommen. 







Share on Facebook

Facebook

luni, 10 iunie 2013

Lene 2



(On the Space Bar)




Mi-e lene să mă îndrăgostesc. 

Nu teamă de timp, persoană, promisiune, disciplină, trecut. 

Nu mi-e teamă că n-am curaj. Nu mi-e teamă de minciună, mesaje zilnice, mână de mână, prima dimineață împreună.
Nici teamă  de viitor, nota de plată împărțită, muzica mea împărțită, eclerele mele, frigiderul meu, praful meu de pe tubul de Pronto.

Lene.


În realitate sunt cea mai frumoasă persoană pe care o cunosc, am cea mai frumoasă muzică pe care ai ascultat-o, cele mai bune eclere și cea mai puternică lene.  

Mi-e lene să citesc mesaje simple, mi-e lene să răspund simplu că și eu te iubesc, mi-e lene să mă gândesc că dacă te gândești să mă înșeli, mi-e lene să te pup pe nas, mi-e lene să am încredere, să împărțim amandina luptându-ne drăgălaș cu lingurițele. Mi-e lene să fiu imprevizibil ca să mă iubești și mai mult, să râd tâmp și încurcat când mă întrebi cum îți stă în verde, mi-e lene să-mi hrănești tu motanul.

Poate m-am stricat.

Cineva ascultă acum obsesiv compulsiv muzica mea cea mai bună, cineva nu mai mănâncă nici măcar eclere, cineva zâmbește plictisit, cineva plictisit a reușit să zâmbească.
Share on Facebook

Facebook

marți, 4 iunie 2013

Am fumat iarbă în timpul sarcinii



        
                -Sfaturi practice pentru mămici, pisici și interfon-



Copii, nu vă jucați cu chibriturile! 
Nu vă jucați cu chibriturile la aragaz, nu vă jucați cu chibriturile la butelie, nu vă jucați cu chibriturile în cutia cu acte, nu vă jucați cu chibriturile în câine dar, mai ales, nu vă jucați cu chibriturile în iarbă. 

Dacă vreți să vă jucați cu chibriturile în iarbă trebuie să NU beți alcool și să mâncați orice comestibil înainte. 
Mult, orice, oriunde, nu țineți cont de regim, de balonări, de foametea din Africa sau de apucăturile voastre anorexice de tipul  „ de azi mă las de mâncat și beau minim 2 litri de apă”.  A, da. Și să dormiți. Odihna primează. 

Dormiți 26 ore pe noapte sau mai mult dacă organismul vă cere. 
Nu e nevoie să faceți duș, să vă spălați dantura sau să folosiți baia. Nimănui nu-I pasă dacă faceți căcuț în pat sau gingivită galbenă purulentă. NIMĂNUI!

Eu n-am dormit și n-am mâncat, am băut și am fumat timp de aproape o săptămână.

Timp de aproape o săptămână n-am dormit și n-am mâncat pentru că am fost deprimat și puțin mahmur.
(Este foarte aiurea dacă ești fumat și ai doi prieteni gemeni și cel mai aiurea e când fumezi cu ei).

Să presupunem că prietenii mei gemeni fac chestii ilegal de frumoase. Atât de frumoase încât voi face și eu chestii ilegal de frumoase începând cu povestea de mai jos:

Există păreri pro și păreri contra, există oameni care nu pățesc nimic ieșit din comun( cum e cazul unuia dintre gemeni), există oameni care vomită ca la exorcizarea lui Emily Rose, oameni care adorm 5 minute și sunt convinși că au dormit 3 ore, oameni care declară că au pierdut pierderea de timp. Iar timpul devine orice: relativ, pozitiv, negativ, râme.

M-am jucat cu chibriturile și am jurat că nu mai fumez. 
Asta în prima etapă. 
Acum sunt sigur că voi folosi chibriturile pe care le am ca să mă joc singur sau în grupul meu de oameni răi, înrăiți în rele și rău famați. 



Dragă jurnal, am făcut chestii foarte rele de când nu ți-am mai scris.



Am trecut de la fluturi în stomac la somnolență, mi-am închis laptop-ul și l-am mirosit bine. Apoi am încercat să folosesc mouse-ul pe un laptop închis (aici a intervenit paranoia) și am fost foarte sigur că cineva mi-a furat Internetul. 
Am mirosit și mouse-ul să văd cine a putut comite așa ceva. Bineînțeles că mi-am dat seama că trebuie să aprind lumina în cameră ca să am iar Internet. 
Și că, până la baie trebuie să urc niște eteje pentru că ăștia nu au instalat și liftul la mine - odata cu interfonul. Paranoia iar. DE CE SUNT SINGURUL DIN BLOC CARE NU ARE LIFT ÎN BUCĂTĂRIE?!?

Am mirosit orice, cu mișcări lente, corecte, aproape artistice, eram convins că mâna e piciorul, pentru că, de obicei, am mai multe pișcături de țânțari pe picioare decât pe mâini. Am analizat fiecare pișcătură cu precizia unui medic.

Am avut momente de luciditate cumva cumulate cu momente de panică, am reușit să intru pe internet, am mirosit și internetul. 
Mi-am recitit postarea cu Miau Miau, avea logică, mi s-a părut tristă, am stat un timp pe balcon în pozitia foetus, am plâns, am fost ferm convins că voi muri în 8 minute, m-am panicat, am deschis ușa la intrare și mi s-a parut foarte amuzant că nu am lift. Desigur, iar am devenit suspicios în legătura cu interfonul. L-am ascultat bine să văd dacă nu ascultă cineva ce se întâmplă la mine în casă. Apoi l-am mirosit bine și mi-am regăsit liniștea.

Unul dintre gemeni vedea delfini înotând în priză, celălalt vorbea ceva în ecou. Dar nu avea nimic hazliu.

A durat două ore toată treaba iar în prima oră am trăit imposibilitatea de a vorbi, deși eram perfect conștinent, perfect lucid, cu raționamentul intact și tot ce-mi doream era să-mi miros interfonul. 
În final ne-am uitat toți trei la un episod din South Park și am plâns. A fost un episod de 5-6 minute, mi s-au părut 5-6 ore.

E foarte important să dormi, să mănânci ceva și să eviți alcoolul. Atât. 

În rest și în esență, e amintirea ta. Și a celorlalți. Și amintirea amintirii. Și retrăirea amintirii. Ca atunci când îti amintești diminețile cu mirosul pielii iubite, când încă auzi pașii spre etajul tău, ecoul vocii când doare o ceartă, ecoul cerții când rămâi în urmă, mesajul primit prea târziu, mâna de pe pielea ta când înșeli, amuzamentul că ai înșelat iar, neputința de a te opri, frica că te vei opri. Și finalul. 
Suiș, groază, dragoste, râs, paranoia, final. 

Doar că în seara asta nu înșeli, iar eu îmi voi mirosi iar interfonul în vreo 5-6 minute.

Acest text e fictiv pentru că mi l-am imaginat mâine.








Share on Facebook

Facebook