vineri, 6 decembrie 2013

Ai mei n-au crezut în Moș Nicolae




Ai mei n-au crezut în Moș Nicolae. Mama era învățătoare fără bani. Tata era catolic și nu credea în povești pentru copiii ortodocși.

În decembrie eram mai cuminte decât buna pe morfină. 
Dormeam la prânz, mâncam și felul doi, învățam poezii cu moși și brazi și daruri și spuneam rugăciunea înainte de culcare. 
Pe 5 decembrie, în cur, pe hol, îmi lustruiam ghetuțele, le făceam fundiță cu buclă la șireturi, mai băgam vreo trei Înger, îngerașul meu, mai aduceam vreo două perechi de bocanci mai vechi (să aibă loc de daruri, că e bătrân și senil ) și adormeam după vreo 3 ore de insomnie cruntă în care îmi imaginam căluțul de la librăria ieftină din colț, acadea din aia pe 2 culori cu gumă la mijloc, bomboane care explodează în gură, carte de colorat cu cai și, neaparat, un lego cu cai și curse de cai. 
Da, eram în perioada mea cu cai. 
Dacă n-ați avut perioadă cu cai sau nu vă plac caii sunteți de câcat.


Ani și ani și cutii de cremă de ghete și n-am găsit niciodată nimic. Holul era la fel în dimineața de 6, aceleași ghete zbârcite ale tatei, aceleași cizme negre ale mamei lângă ghetele mele mai goale decât sufletul meu care spusese timp de 11 luni Înger, îngerașul meu.

Știu că în diminețile de 6 decembrie îmi băgam mâna-tentacul până-n fundul vârfului bocancului, că poate-poate. Nimic.


Pe la 8 ani am anunțat-o pe mama că Moș Nicolae nu există, nu că așa spun alți copii, ci pentru că la mine nu vine. 
Am fost rău tot anul dând cu praștia în varicele babelor și nici c-o nuielușă n-a venit. 
N-a venit și n-a venit. 
Până într-un decembrie.

Uitasem de el și de crema de ghete și de colegii de clasă care descriau cum își lustruiesc bocancii obsesiv-compulsiv.
Era o dimineață din aia chioară și rece cu geamuri înghețate, mama miroasea foarte tare a pastă de dinți pentru că se tot foia pe lângă mine și vorbea vesel ca de la cocaină. 
Am găsit mere și portocale și o cutie de napolitane. Și căluțul ieftin pe care mi l-am dorit 3 ani la rând. Și am scotocit până în capătul botului de ghetuță și am mai subjugat niște bomboane de pom, mici și înghesuite.

Colegii de școală crescuseră, să fi fost clasa a treia. Deja povesteau de lego system și ouă kinder. Mi-a fost rușine să spun ce am primit. Am spus că Moș Nicolae n-a venit.


Au trecut anii, colegii au crescut și mai mult. Eu am continuat să primesc mere și napolitane pe 6 decembrie. Câteodată mă întrebau ce-am primit. Și acum mă întreabă. 
Ignoră data de 6 și trec direct la Crăciun. 
Ce cadou? 
Nu așteaptă un răspuns și îmi descriu un telefon scump, un inel de logodnă, un laptop de Crăciun, o mașină de Crăciun. Se bucură puțin.
Și eu mă bucur mult. Cu mere, portocale și câteva napolitane. Numai să vină.







Share on Facebook

Facebook

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. sunt. pe acolo pe undeva. mai ascuns

      Ștergere
    2. Noa, mă intreb ce ai fi răspuns dacă te-aş fi întrebat la ce cafenea te pot întâlni :)

      Ștergere
  2. Perioada cu cai nu mai există. Azi este perioda cu monștri și perioada cu roboți. Decât.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si brusc ma simt batran.
      am sa povestesc despre fapturile astea candva. caii.
      n-o sa ma creada c-au existat

      Ștergere