sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Duminică




Duminică dimineață

Am o stare așa, de-a-n pulea, că ori aș demisiona cu fanfară țigănească, ori aș călări un ponei și pe urmă aș face puțin sex cu el. 
Îmi imaginez zâbali dânga dânga da - pe căluț roz, până intru în birou și colega mă întreabă dacă mi-a pus cineva Xanax în berea de sâmbătă noapte.  
O urăsc puțin. 

Tot duminică, tot la serviciu, a picat netul de la apocalipsă și am dormit vreo 3 ore. Am visat niște chestii cum că Mirabela Dauer era neagră și propusă pentru Nobel, iar eu nu eram de acord. Asta în vis. 
Da` oricum sunt un rasist nemernic. Nu e neagră, e doar țigancă tristă cu țigară pe noptieră uitată lângă etajeră pe fotoliu.


Deschid ochiu`. Colega de birou discută cu una la telefon mărimea la sutien și face niște glume cu țâțe.

Mă plictisesc oamenii care repetă câcaturi repetitive. Insultele alea ieftine spuse de 1000 de ori ca să pari tu isteț și amuzant și să le intre în cap că tu ai glume. 

Lady Gaga. Și se găsește un dobitoc care să completeze – Lady Caca. În momentul ăla mă întreb de ce dracu’ ai gură chiar tot timpul. Ești plictisitor, previzibil și orice cu P.
Cum e colega de birou. 
Are gură tot timpul. Inexplicabil. (Când ea suge, lui îi rămân adidașii mici - asta cred. În secret. Inexplicabil.)

Și mă mai enervează dârleții care anunță pe facebook cum că ei ies în oraș în weekend. Și cum scriu ei acolo că nu mai au tmp să scrs în commnt și să dea like că ei ies în oraș în weekend. De parcă weekendu’ e sezonul reducerilor pentru ieșit în oraș. Cu anunț de prostălău de facebook. 
Parcă e vinerea neagră all and all over.
Sper să moară.
Sau dau foc la planetă.
Mă plictis lumea care anunță un câcat total neimportant.
Sau, de fapt, cred că nu-mi place lumea duminica.

Cred că ziua de duminică poartă trichineloză sau ceva.


Duminică după dimineață


Mă întorc acasă pe jos că nu am bani de altceva. Mă uit la mine în geamul unei mașini mai înalte. Arăt ca o fantomă de veveriță.
Mă uit la bocancii mei în timp ce eu merg și tot în timp ce ei merg mă întreb de ce merg duminica. Eu nu merg niciodată duminica. Eu beau bere duminca. După care altă vodcă mai sofisticată care duce la povești sofisticate. După care lumea râgâie vodcă cu povești sofisticate, în timp ce Ruxandra bea orice fără alcool scanând barul ca un belgian pedofil. Din astea.

Nu azi.

Mă opresc în fața magazinului din fața blocului meu. E un magazin cu foarte mult alcool și cu un maidanez nervos în față.
Cred că am să iau toată berea din magazin și cred că o să-mi vând toate organele interne ca s-o plătesc. Cred că am s-o beau și o să fugăresc maidanezul după. Fără organe. Slim.


Duminică seara


S-a întors Ruxandra, o dată cu noaptea și cu părul prins la spate. Îmi povestește un film cu flăcări și lanțuri de la nunceag și zombi și securi.
Sunt treaz trezuț după 4 beri. 
Nu mă crede.
Îmi povestește alte chestii. Despre cineva gheu pe care nu-l știu eu, că-i foarte modern. Că a fost la nuș ce emisiune de femei. Și c-a fost scandal la teve. Cu presă. Și cu urmări grave pe Facebook.

Și nu-nțelege că nu-mi pasă ce spune, atât timp cât își mișcă buzele.
E ca și cum unu’ o taie pe una. Cu faianță pe fundal. Lumea plânge și jelește și apare lumea la știri cum lumea plânge și jelește.

Ruxandra povestește frumos chestia asta cu bieții oameni și umanitate și protv și guri căscate. În mintea mea e soundtrack Du Hast.
Pe Facebook se discută statusuri pe care le pun unii ca să li se discute și lor viața. Despre ce fac ei că și ei fac ceva. 
Ruxandra îmi spune că mă iubește încă de pe Facebook și că e ridicol.
Apoi îmi arată o poză cu ea când își face o poză în oglindă ca handicapata. 
Și asta nu mi se pare ridicol. 








Share on Facebook

Facebook

2 comentarii: