luni, 10 iunie 2013

Lene 2



(On the Space Bar)




Mi-e lene să mă îndrăgostesc. 

Nu teamă de timp, persoană, promisiune, disciplină, trecut. 

Nu mi-e teamă că n-am curaj. Nu mi-e teamă de minciună, mesaje zilnice, mână de mână, prima dimineață împreună.
Nici teamă  de viitor, nota de plată împărțită, muzica mea împărțită, eclerele mele, frigiderul meu, praful meu de pe tubul de Pronto.

Lene.


În realitate sunt cea mai frumoasă persoană pe care o cunosc, am cea mai frumoasă muzică pe care ai ascultat-o, cele mai bune eclere și cea mai puternică lene.  

Mi-e lene să citesc mesaje simple, mi-e lene să răspund simplu că și eu te iubesc, mi-e lene să mă gândesc că dacă te gândești să mă înșeli, mi-e lene să te pup pe nas, mi-e lene să am încredere, să împărțim amandina luptându-ne drăgălaș cu lingurițele. Mi-e lene să fiu imprevizibil ca să mă iubești și mai mult, să râd tâmp și încurcat când mă întrebi cum îți stă în verde, mi-e lene să-mi hrănești tu motanul.

Poate m-am stricat.

Cineva ascultă acum obsesiv compulsiv muzica mea cea mai bună, cineva nu mai mănâncă nici măcar eclere, cineva zâmbește plictisit, cineva plictisit a reușit să zâmbească.
Share on Facebook

Facebook

5 comentarii: