luni, 24 iunie 2013

Ana




Cineva trebuie să vadă Deine Lakaien și-un pian. Că e păcat. Și-ar fi și mai păcat să nu mergem împreună, noi doi ș-un pian.
M-am născut în 84. M-au numit Dinu pentru că începe ca dimineața, dinamita și diapozitivele cu orașe rusești. 
Nu am știut cum să mă joc cu păpuși dar am avut orașe rusești și biserici cu turle aurite, diafilme cu desene urâțele pe pereții acoperiți cu calciu, televizor alb-negru cu nuanțe de gri și un mileu mare pe el. Și o gloata de copii cu degete lipicioase care scormoneau în punga cu pufarine și râdeau la diafilm.
Cel mai mult ne-a placut El-Zorab.

Azi am spus că îmi place să citesc și am mințit pentru că am încetat să citesc din cărți. Dar e adevărat pentru că știu că voi citi iar așa cum am citit mult.

Without notes no more chords
And no poem without your words


Cineva foarte supărat noaptea trecută înțelege. Citesc rar povești în blog și comentez în funcție de gradul de alcoolemie. Ocolesc atent o singură pagină. 

Noaptea trecută a fost Ana, multă iarbă verde și un fel de muzică, desene animate și legume Thai cu gust de șosete cu dungi. 
Îmi place numele Ana, că sună singur și trist și cu papădii hippie după ureche. Și cu ie cu floarea soarelui, florile soarelui. 
Orice Ana se va refugia între papădii sau între coastele mele.

"Away" de la Deine Lakaien e despre dragoste. Singura și cea mai frumoasă. Nimeni nu fuge de dragoste, mulți sunt goniți, puțini supraviețuiesc kicking empty cans, just around the corner.


Gänsehaut ist bei mir immer willkommen. 







Share on Facebook

Facebook

2 comentarii: