luni, 17 septembrie 2012

Șotron






Îmi trebuia o bucată de cretă, o bucată de cărămidă și o bucată de asfalt. Trei bucăți. Sfânta Treime din spatele blocului. Știam să fiu artist în genunchi, pe asfalt. Îi desenam capul cărămiziu și corpul alb. Îl împărțeam, îi botezam fiecare parte cu un număr.

1,2,3.

Nu fugea, nu avea picioare. Nu fugea de mine, murea încet. 
“Nu murim din cauză că ne-am născut, nici pentru că ne-am trăit viața, nici de bătrânețe. Murim de ceva anume”. Nu?

Un trunchi șui, două mâini cifrate, un cap prea mare. Și mă aștepta în fiecare zi, în același loc, lângă aceeași dacie gri. Îl săream, îl călcam iar și iar până dispărea complet în asfalt. Cu puf de praf.
Purtam pantaloni scurți și papuci de plastic și îl facem praf.

Un robot, un om cu capul prea mare, un om de zăpadă topit, un soldat căzut, un colaj geometric, un nimic. Nimic altceva. Un absolut nimic.
Unidentified Fucking Unobject.
Un spânzurat pe asfalt. Te poți spânzura de asfalt?

1,2,3.

Sunt un robot, un soldat cu capul greu, un om de zăpadă căzut, un colaj geometric.
And what's my diag-nonsense ?
V-am luat pe toți în mine, cu mine și am rămas în centru. Uneori caut gaura de ieșire din viață.
Pentru mine. Pentru voi.
Deseori, pentru mine. Să ies pe gaura vieții în pas de 1,2,3 șotron.

Acum doi ani m-am sinucis mândru virtual. De pe fiecare link, profil, adresă. M-am spânzurat pe orizontal de monitor plat. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut atat de mult încât am repetat suicidul anul trecut.


Îi mulțumesc lui Dumnezeu ca sunt ateu.

1 an. Doi. Trei.

Sunt un trunchi șui, două mâini cifrate și un cap prea mare.
Nu mă mai sperie minciuna. Nici abandonul. Nici nelupta. Luptam pentru toate astea trei, ca un robot, ca un soldat, ca un om rece ca zăpada.

Nu mai vreau să-mi desenez șotronul pentru cei plictisiți.
Nu mai vreau să fac dragoste cu cei triști.
Nu mă mai amenința cu ce am simțit.
Nu-mi evalua tu evoluția personală.

Port iar haine militare, să-mi aud pașii cizmei. Când sunt auzit, descoperiți toți cât de mult exist.
Mă pierd cu certificat. Să fiu găsit.
Un text trebuie tratat ca un text. Cu aliniate și spații lipsă și sărituri pe șotron :

1,2,3.














Share on Facebook

Facebook

duminică, 16 septembrie 2012

So lolli




Nu-mi place de mine azi. Nu-mi place turnul înclinat din farfurii nespălate, starea de mahmureală care datează de vineri, că am avut chef de băut, că mă trezesc flămând, că fumez micul dejun, că fumez unde dorm, că mănânc unde fumez, fumul că vecina gravidă prăjește pește.

Mă simt ca o femeie însărcinată. Și ca o mâncare sleită. Mă simt ca o femeie însărcinată mâncând o mâncare sleită. Leșinată-caldă pe canapea, cu gleznele umflate, cu părul urât, lipit de ceafă, în luna a opta, butonând telenovele și transpirând maioneză.

Nu înțeleg fetișurile cu femei gravide și lipicioase, iar eu înțeleg cam toate fetișurile.

De când a plecat Ruxandra, am frigiderul fermentat și plin cu termene de valabilitate depășite. Chestii pentru femei gravidconstipate sau găini. Activia cu grăunțe. Lapte Zuzu. Un măr moale și creț. Fulgi de porumb la cutie. Ambalaj cuttering cu un meniu deja incert. Un ecler tare. O felie de pepene din august. Compot de piersici. Iaurt cu piersici. 

Mă bucură conserva motanului. Excepția din estetica urâtului.

Mi-e teamă să uit frigiderul deschis. Mi-e teamă să nu uit frigiderul deschis. Miroase a ceva greu de identificat. Miroase greu.

Mi-e teamă că mă vor găsi viu când se vor aștepta să fiu mort.
Vor veni două ambulanțe, dintre care una roșie, niște pompieri chipeși, niște poliție, un medic legist cu bască, niște presă. Vor vorbi tare, vor gesticula și mai tare, vecina se va opri din prăjit pește și graviditate și va vorbi la telefon.

Mi-e teamă că îmi vor sparge ușa și mă vor găsi viu lângă frigiderul meu mort. Atât de mort că nu-i vor putea stabili data decesului. 

Frigiderul meu e motivul pentru care fetele anorexice își mângâie umede coastele.

Cum am slăbit multe kilograme. Secretul. Pop-up cu poză care apare pe site-ul meu porn preferat, lângă cel cu mărirea penisului. Poza frigiderului meu cu ușile unduios crăcănate.

Azi sunt îndrăgostită cu fundițe, picioare albe goale și lingând un lolli so lolli.
Azi sunt un tip mic, chel și cu burtă, care colecționează timbre și pe care-l cheamă Melvin.
Azi sunt o tipă care își adună facturile pe fugă, hrănește pisica, bea vin roșu și trăiește impecabil.
Azi sunt o tipă mică și cheală pe care...

Azi sunt un bărbat cu cont de facebook care se amuză plescăit pentru că sunteți previzibili. Mâine urmează citate demoralizante și inspiraționale cum că luni e prea luni și ce spaimă, muncim încă de luni și hai să ne câcăm pe noi. Vă câcați pe voi autosuficient o dată pe săptămână. So, have a lolli.
Share on Facebook

Facebook